Praznic mare a fost in Calendarul Bisericii Ortodoxe la 14 septembrie, Inaltarea Sfintei Cruci, iar in Calendarul Popular al Romanilor, zi de hotar intre vara si iarna, Ziua Crucii sau Ziua Sarpelui. Este una dintre cele mai importante repere pentru oamenii satelor, zi in care se crede ca toate insectele, reptilele, florile si buruienile intra in pamant, la adapost de vremea rea, care, de acum inainte, poate veni oricand. Din cele mai vechi timpuri, atat la marile praguri din viata omului, cat si la pragurile dintre anotimpuri, sunt invocate spiritele mosilor de neam. Astfel, trecerea este pusa sub semnul protectiei si intelepciunii lor. Acest cult al stramosilor a ajuns pana in zilele noastre, fiind foarte bine reprezentat si in calendarul popular prin cele aproape douazeci de zile inchinate lor, printre care si Mosii de Ziua Crucii.
De Ziua Crucii, in toate zonele de la noi se posteste si se fac pomeni. Se crede ca cerurile se deschid si sufletele mortilor vin acasa pentru a primi ofrande bogate in alimente si bautura. Cele care indeplinesc ritualul sunt femeile. Acestea, dupa slujba de la biserica, impart pentru sufletele mosilor ulcele noi, pline cu apa curata sau miere, pe care le impodobesc cu fir rosu si le acopera cu un colacel. Intotdeauna dau si o lumanare de ceara. Vreme inainte, in unele sate se duceau la biserica si pomi, care – dupa ce erau sfintiti – se daruiau impreuna cu pomana pentru mosi. Pom, poama, pomana… Pomul cunoasterii, dat de pomana de Ziua Sarpelui. Sau pomul din lemnul caruia a fost facuta Crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul.
Batranii spun ca cei care au postit "de la cruce pana la cruce", adica cele 14 zile de la Santionul de Toamna pana la Ziua Crucii, au dezlegare la dulce doar dupa ce vad primele stele stralucind pe cer in noaptea sarbatorii. Acest post nu apare in calendarul ortodox, "nu e legat la carte
