Ce mi-a zdruncinat şi mai tare speranţa în dreapta lui MRU a fost reacţia dumnealui la acuzele că a pornit cu stângul.

A trecut o săptămână de la congresul celui mai nou partid răsărit pe malurile Dâmboviţei. Care s-a coagulat, ca o alternativă la celelalte formaţiuni politice, în jurul fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu. La început, s-a numit Iniţiativa Civică de Centru Dreapta. Nu suna foarte atractiv, iar titulatura trebuia înregistrată repede la tribunal. În criză de timp, căci mai sunt vreo două luni şi jumătate până la viitoarele alegeri parlamentare, iniţiatorii au împrumutat un alt nume. Au optat pentru Forţa Civică, un partid înfiinţat pe vremuri de Petre Roman şi existent până acum doar pe hârtie. Ceea ce, fie vorba între noi, începe deja să sune rău.

Până aici, nimic atipic. În fond, ce nu face omul când are nevoie de o ţidulă la mână? Ce a urmat însă, cu ocazia primei prezentări a echipei lui MRU, pare de necrezut. Aşteptam, în faţa micului ecran, o desfăşurare de feţe proaspete, de tineri cu idei novatoare, de manageri care şi-au dovedit abilităţile în viaţa reală, de intelectuali nepătaţi în contact cu mocirla politică. Şi, în mare parte, i-am văzut. Iată, mi-am zis, o adunare de politicieni altfel croiţi, care n-au masterate măsluite sau doctorate copiate şi care n-au fost promovaţi după o carieră de cărători de serviete sau lipitori de afişe.

Privind mai cu atenţie, nu mică mi-a fost mirarea să descopăr, între numeroşii participanţi la reuniune, câteva figuri care au tot atâta legătură cu dreapta câtă or fi având cu fizica cuantică. I-am găsit, în primele rânduri, pe Ion Bazac şi Marian Săniuţă, foşti miniştri PSD. Carevasăzică, doi domni care, până mai ieri-alaltăieri, semnalizau stânga, iar acum au virat brusc la dreapta. Nu-i vorbă, se mai întâmplă! Nu trece mult şi urcă pe scenă celebrul dansator şi interpret Edmond Tăl