Liviu Voinea a propus (spre dezbatere) ideea denunţului fiscal. Imediat, mulţi am făcut legătura cu “turnătoria”. Nu întîmplător. Înainte de 89, nu doar turnătoria politică se făcea în forţă, ci şi denunţul unor averi nejustificate.
Ideea lui Voinea nu e rea din start. E clar că e de discutat. Cum spunea şi Ciprian Domnişoru, nu are rost să facem rapid comparaţia cu Securitatea, nu despre asta e vorba. Deşi corespondenţa e irezistibilă în acest nou context al austerităţii.
De ce nu e potrivită ideea? De ce a fost primită rău? Au fost multe argumente greşite aruncate în luptă şi de o parte, şi de cealaltă. Unii au urlat din start “securiştii”, o tîmpenie evident. Eu aş aminti altceva. Avem sute de mii care mai cîştigă ceva PENTRU SUPRAVIEŢUIRE pe lîngă banii declaraţi oficial. Nu doar ideea denunţului fiscal, dar şi intrarea cu poliţie şi procurori în spitale de exemplu ar produce dezastre la scară mare.
Două dintre zonele peofesionale cele mai defavorizate de politica ultimilor 20 – educaţia şi sănătatea – rezistă prin meditaţii sau prin mită la spital. Profesorii mult mai greu. Unii medici oferă un adevărat exemplu al evaziunii la vedere – se ştiu preţuri, se ştie ce averi au etc. Dar cei mai mulţi o fac ca să rămînă la un nivel acceptabil de supravieţuire – doar nu-şi închipuie cineva că mii de oameni ar putea face munci atît de grele şi de pline de responsabilităţi pentru 10-20 de milioane de lei.
(Culmea? Sînt ignorate orice politici ar putea restabili demnitatea acestor profesii. În acelaşi timp, şi educaţia, şi sănătatea sînt “pieţe” extrem de profitabile – noi legi le vor face şi mai profitabile).
Cred că mulţi am ridicat din umeri cînd am aflat că un medic ginecolog a fost prins acum cîteva săptămîni cînd a cerut mită de 500 de lei. Evident, e groaznic să ceri unui om bani ca să-i ajuţi soţia să nască. Medicul a fost săltat după
