Se vehiculeaza tot mai insistent proiectul Statelor Unite ale Europei. Denumit si Federatia Statelor Independente. Este evident, criza e cea care poate accelera procesul de unificare. Necesitatea UE de a strange randurile si de a rezista mai bine in fata sfidarilor acestei perioade in care se schimba centrii de putere. Pe orizontala, prin mutarea buricului lumii in Asia - Pacific, dar si pe verticala, prin puterea tot mai mare pe care o au marile concerne industriale, care au ajuns chiar sa dicteze unor state. Noi incotro ne indreptam?

Pe termen mediu si lung, aceasta este cea mai grea intrebare la care trebuie sa raspunda forta politica destinata sa conduca, dupa alegeri, Romania. Adica USL. Initiativa unei decizii si a unor eventuale acte pregatitoare pentru statul supranational al Europei nu poate fi incredintata nici lui Traian Basescu, care nu mai este un presedinte legitim, si nici PDL, care este pe cale de a cristaliza o forta de opozitie. Care sunt considerentele in functie de care poate fi organizata o dezbatere, care este indispensabila, la capatul careia romanii, prin intermediul partidelor aflate la putere si a majoritatii parlamentare, pot da un raspuns?

In primul rand, trebuie identificate eventualele pericole. Capcanele pe care trebuie sa le evitam. Cu atat mai mult cu cat suntem un stat aflat la periferia UE, atat din punct de vedere geografic, cat si sub aspectul fortei economice. Un stat supranational, indiferent cum s-ar numi el, inseamna ca cei care il compun renunta la suveranitatea lor. Prima posibila capcana de unde deriva si prima conditie pe care ar trebui sa o puna Romania este ca aportul de suveranitate, cedat Federatiei sau Uniunii, sa fie egal in cazul tuturor statelor care o compun. Cu alte cuvinte, sa nu cedam gradul de suveranitate in avantajul celor mai puternici. Care, astfel, in final, sa fie doar beneficiari ai suver