Declinul politic în România a început odată cu distrugerea Alianţei «DA».

Vasile Blaga are tot dreptul să viseze la o nouă alianţă PD-PNL, chiar dacă partidul pe care îl conduce acum se numeşte PDL. Declinul politic survenit în istoria recentă a României a început în momentul distrugerii Alianţei „DA".

Până atunci lucrurile se desfăşuraseră în limitele acceptabilului, ţinând cont de realităţile româneşti şi de cultura politică a personajelor principale.

Pe de o parte, exista PSD, un puternic partid de stânga, bine organizat, cu lideri a căror autoritate era necontestată. Adrian Năstase încheia un mandat guvernamental de creştere economică susţinută, cu succese internaţionale certe cum sunt admiterea României în NATO şi încheierea negocierilor pentru intrarea în Uniunea Europeană.

Opoziţia, reprezentată de PNL şi PD, traversase o perioadă dificilă după dezastrul de la alegerile anterioare din anul 2000, scrutin în urma căruia fostul mare partid de guvernământ, PNŢCD, fusese măturat de pe scena politică, iar liberalii şi democraţii supravieţuiseră la limită cu un scor de sub 7% în alegeri. Ambele partide au suportat greu cei patru ani de dominaţie absolută a PSD şi se vedeau în postura de a da în 2004 o luptă inegală cu un Adrian Năstase stăpân pe situaţie şi mare favorit, ţinând cont atât de bilanţul guvernării, cât şi de resursele şi capacitatea de mobilizare a organizaţiilor PSD din teritoriu.

În mod natural, PD şi PNL au fost obligate să meargă împreună în alegeri, în ciuda unor mari rezerve, venite din tabăra liberală. La localele din 2004, cele două partide nu au reuşit să încheie negocierile şi au mers, cu rare excepţii, pe liste separate. Victoria lui Traian Băsescu în Bucureşti şi a lui Emil Boc la Cluj au contat enorm în plan psihologic. Alianţa „DA" a mers înainte, de data asta cu liste comune pentru parlamentare. Teodor St