1. Jurnalismul nu mai este o profesie, este o arta. Ce poate fi mai rau pentru jurnalisti? Jurnalismul era pe vremuri o profesie, in care cei ce-o practicau aveau un statut similar cu avocatii sau cu medicii. In zilele noastre, toata lumea crede ca pentru fi jurnalist sunt suficiente o tastatura, un corector ortografic si atitudine. Un val de mediocritate a distrus profesia. Acest fapt a afectat calitatea produsului final. La petreceri in anii ’90, daca spuneai ca esti jurnalist, oamenii erau interesati. Acum este ca si cum ai zice ca scrii poezii – sau mai rau – ca esti DJ. Esti luat in serios doar daca esti faimos.

2. Jurnalistii trebuie sa se angajeze in posturi non-jurnalistice pentru a putea fi in continuare jurnalisti. Un articol poate fi o premiera la nivel global, dar autorul sau nu are cu ce sa-si plateasca chiria. Ca atare, jurnalistii fie scriu materiale promotionale sau advertoriale, fie lucreaza ca PR pentru a avea destui bani ca sa scrie materiale narative sau de investigatie. Este ca si cum un medic lucreaza in paralel ca un reprezentant medical pentru o companie farmaceutica. Dar este necesar. Jurnalistii trebuie sa incalce coduri de etica ca sa traiasca.

3. Companiile media se transforma din corporatii in asociatii non-profit. Piata media se va imparti probabil intre multinationale care atrag publicitate prin prisma dimensiunii lor si in “asociatii media” auto-suficiente, ce functioneaza ca ONG-uri. Aici publicitatea devine “sponsorizare”, cumpararea de spatii media devine “donatie”,  iar personalul din Departamentul Vanzari devine specializat in “strangere de fonduri”. Intre timp, jurnalistii au integritatea de a fi independenti fata de marile afaceri si de a avea control asupra produsului final, dar traiesc din cutia milei. O intreaga industrie s-a transformat in organizatie caritabila.

4. Un mai mare acces la informatie nu a