Este interesant, sau mai bine spus trist, ca fiecare propunere de modificare a codului fiscal in Romania este tratata din punct de vedere contabil si nu din punct de vedere macroecnomic. Dl. Voinea vrea sa propuna o modificare a codului fiscal si o lege: o “reforma” a taxei pe proprietate care este de fapt o crestere si o lege a denuntatorului prin care sa foloseasca cetatenii privati ca agenti fiscali. Motivatia principala pentru ambele este nivelul scazut al veniturilor la bugetul de stat. Restul motivatiilor au o nunanta politica prea pronuntat si nu o sa le comentez- nu sunt politician, scrie Florin Citu pe blogul lui.

Ce intelegem de fapt din mesajul domnului Voinea? Statul Roman crede ca are o problema cu nivelul veniturilor la buget. Pentru a exemplifica acest lucru Dl. Voinea ne spune ca Romania are cel mai scazut nivel al veniturilor din UE. In loc sa fie fericit dl Voinea se ingrijoreaza. De ce? Pentru ca altfel nu poate sustine un stat ineficient si care devine din ce in ce mai costisitor. Dar daca veniturile sunt mici si daca aceasta este problema de ce nu vine o propunere de reducere a cheltuielilor? Eu propun sa incepem cu arieratele si pe urma sa ne uitam la numarul angajatilor publici relative la total angajati (30% aproape dublu fata de 2005). Sunt sigur ca dupa o reducere a cheltuielilor care nu sunt necesare functionarii unui stat normal si eficient veniturile actuale sunt mai mult decat suficiente.

Si acum sa ne intoarcem la ceea ce eu numesc viziunea contabila a propunerilor de modificari fiscale din Romania. Din propunere intelegem ca o crestere a impozitarii ar trebui sa creasca veniturile la buget. Aceasta este viziunea contabila. Cresc taxele cu 20% iar veniturile ar trebui sa creasca proportional. Nu exista elasticitati, nu exista termen lung sau termen scurt, nu exista asteptari. Totul este doar o relatie liniara direc