Chiar dacă limba bolşevică a lui Ion Iliescu i-a descris drept „hoarde ieşite din grote primitive“, procurorii care anchetează fraudele de la referendum au obţinut deja o triplă victorie.
Unu: au demonstrat, prin probe zdrobitoare, că uriaşul jaf electoral nu este o legendă, ci crudul adevăr. Doi: le-au băgat spaima-n oase fraudatorilor de profesie, care de-aici înainte vor visa cătuşe ori de câte ori le vor propune trepăduşii partidelor să fure voturi. Trei: le-au dat curaj oamenilor care, deşi ştiau cum s-a fraudat pe uliţele patriei, nu îndrăzneau să-i dea în vileag pe infractori.
Imediat după 29 iulie 2012, „hoarde de reporteri" (ca să-l parafrazez pe Ion Iliescu) „s-au năpustit" asupra câtorva sate din judeţele Teleorman şi Olt, unde fuseseră bătute recorduri de prezenţă la vot. În ciuda râvnei reportericeşti, gazetele şi televiziunile n-au avut parte de mărturii convingătoare. De teama jupânilor locali, majoritatea PSD-işti de-ai lui Liviu Dragnea, oamenii din colbul patriei preferau să tacă. Nu puteau uita o vorbă veche, care prin tradiţie impune tăcere la talpa ţării: gura bate fundul. În fond, reporterii plecau, dar oamenii rămâneau, pe uliţele satelor, la cheremul jupânaşilor lui Dragnea.
Zilele trecute, doi reporteri de la „Evenimentul zilei" au avut inspiraţia de a reveni la locul faptei. Mai exact, în satul Ciuperceni, judeţul Teleorman. Mărturiile obţinute sunt de-a dreptul spectaculoase. De exemplu: „Eu n-am fost la vot, dar am aflat că şi eu, şi soţul, şi băieţii mei apărem pe liste. Cu CNP, cu semnături, cu tot. Dar noi nici n-am călcat pe acolo, că au venit cuscrii şi musafiri la noi acasă. Numai ce avuseserăm nunta băiatului, nu ne ardea nouă de referendum" (Vetuţa Robu, 56 de ani). Sau: „Primarul şi ai lui n-au avut curajul să calce la noi, aicea, în partea asta de sat, unde ştiu că au falsificat cel puţin 140 de semnături.
