România are nevoie de o lege a falimentului persoanelor fizice, ca măsură de protecţie împotriva executărilor silite, spun practicienii în insolventa, îngrijoraţi de estimările alarmante cu privire la evoluţia numărului şomerilor.
O astfel de lege ar permite romanilor care nu-şi mai pot plăti datoriile la bănci, din cauza conjuncturii economice nefavorabile, să intre sub protecţia tribunalului. Băncile nu vor mai putea astfel să îi execute silit, iar datoriile vor putea fi reeşalonate pe o perioadă de câţiva ani.
Să presupunem că o familie avea, în 2008, un venit total de 6.000 de lei pe lună, din care aproximativ 40 de procente se duceau către întreţinerea familiei, iar cu restul se plăteau rate la casă, la maşină şi la aparatură electrocasnică. Falimentul personal e o idee profund potrivită spiritului american - ai dreptul să greşeşti fără consecinţe terminale. Legea îţi permite să o iei de la început.
În Europa a existat o stigmă asupra falimentelor personale. Persoanele juridice au dreptul să încerce şi să greşească (iar cimitirele sunt pline, dar noi auzim doar poveştile unui mic de număr de supravieţuitori), în timp ce persoanele fizice vor purta toată viaţa jugul datoriilor şi vor răspunde cu toate veniturile viitoare pentru datorii.
Prima ţară care a introdus o astfel de lege a fost Danemarca - în 1984 - după care au urmat Franţa, Germania, Austria, Belgia, Marea Britanie, Olanda, Italia şi Spania. Dintre noile state membre, Estonia şi Cehia dispun de un cadru legislativ similar, conform unui raport al Consiliului Europei.
România nu are un cadru legal similar şi nici se întrevede apariţia unuia în viitorul apropiat. Cu ocazia semnării acordului cu FMI, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu a declarat că acum nu este momentul oportun nici măcar pentru a discuta despre oportunitatea unei astfel de legi.
La Senat a fost depu
