* o tragedie care lasă spectatorii fără speranţă * spectacolul a fost prezentat în avanpremieră, în acest weekend, prin două reprezentaţii: vineri şi sâmbătă

Spectacolul montat de Sorin Militaru pe scena Sălii Studio a Teatrului "Maria Filotti" este unul care pune la încercarea puterea de a suporta. Tragismul lumii în care trăiesc personajele, durerea lor, şi, mai ales, lipsa de perspectivă ucisă cu cea mai mare cruzime de câteva ori pe parcursul piesei, dar şi în finalul ei, sunt ca o lovitură în plex pentru spectatorul neprevenit.

Piesa are şapte personaje, dar pe măsură ce acţiunea începe să se desfăşoare se conturează şi cel de-al optulea personaj, cel mai hidos dintre toate, Foamea. În primele scene este doar acea foame viscerală, care trădează alunecarea speciei umane spre comportamentul animalic. Pe parcurs însă, apar şi alte forme de foame: foame de dragoste, foame de afecţiune, foame de bani, foame de viaţă frumoasă şi lipsită de griji, pe care o aveau unii înainte de începerea războiului ce dura de 12 ani. Scenele în care apare acest personaj sunt un atac violent la sensibilitatea spectatorului. Limita suportabilităţii este atinsă în câteva scene desprinse din lagărele naziste: spălarea Casandrei - este dezbrăcată şi se aruncă peste ea găleţi de apă rece, deşi în cameră este un frig năpraznic, dar şi scena furiei dezlănţuite a Hecubei împotriva fiicei sale Polixena, pe care o credea virgină, dar care rămâne însărcinată după câteva partide de amor consumate pe furiş în zona de război a "duşmanului".

Regizorul nu dezvăluie nici cine cu cine se luptă, nici cine este duşmanul. Dă un singur reper, la moartea lui Hector, unul dintre fiii Hecubei. Cutia în care sunt aşezate rămăşiţele lui este acoperită de cunoscutul steag albastru cu steluţe aurii. Zădărnicia existenţei oamenilor pe pământ, faptul că în mii de ani nu au învăţ