Mergeţi la un super-market oarecare. Iată raftul cu brânzeturi. Varietatea este uimitoare. Brânză telemea românească. Brânză feta din Grecia. Brânză fermentată franţuzească. Caşcaval german. Gorgonzola italiană.
Orice societate, se pare, se pricepe să facă brânză bună. Desigur, în felul său. La fel se întâmplă cu multe alte produse. Pantofi, scaune ori farfurii.
Libertatea însă nu pare să fie un produs care este la îndemâna oricărei societăţi. Puţine au ştiut să producă libertate la scara unei întregi perioade istorice. Cele mai multe state au avut regimuri autoritare - întretăiate, eventual, de scurte perioade mai "liberale". Foarte puţine state au fost libere, în era modernă, fără întreruperi semnificative.
Libertatea politică, organizată, este aşadar alt gen de produs decât brânza. Pare o constatare banală. Însă nu este. Care să fie explicaţia acestei diferenţe? De ce libertatea politică e un produs atât de rar?
Am ales această introducere intuitivă pentru a ajunge la formularea uneia dintre întrebările solide ale ştiinţei politice. Cum apare democraţia?
Întrebarea aceasta este esenţială pentru noi, astăzi. Împreună cu variantele sale. Care sunt condiţiile în care apare şi se consolidează democraţia? Ce o slăbeşte sau chiar o pune în pericol?
Există un inventar masiv al teoriilor contemporane cu privire la democraţie (şi despre capitalismul liberal, democratic, în general). Unele scot în evidenţă importanţa culturii politice a unei populaţii. Altele, educaţia elitelor. Alte studii scot în evidenţă relaţia dintre prosperitate economică şi democraţie.
Astăzi am să propun cititorilor un unghi - cred - surprinzător al acestei istorii, a surselor democraţiei. Este vorba de ceea ce numesc "originile navale ale democraţiei".
Subsemnatul nu este primul care stabileşte că există o relaţie între marină şi democraţie. O recent
