"Nimic nu-l face pe om mai redutabil decat sa vada lucrurile asa cum sunt" - Paul Valery
Pe masura trecerii timpului apare tot mai evident ca ascensiunile in politica ale liderilor Uniunii Social Liberale au avut ca numitor comun increngaturile de interese economice transpartinice, in numele carora se iau deciziile importante ale guvernelor, fara deosebire de culoarea partidelor. Asadar, dincolo de arta retorica si sperantele trezite de euforia discursurilor se afla aceeasi meschinarie a unor indivizi fara nume, infatisare si sentimente, apartinatori ai cleptocratiei postdecembriste, care s-a instapanit peste Romania.
In buna lor credinta, pana la proba contrariului, “cei trei care au speriat Vestul” (Ponta, Antonescu, Constantin) este posibil sa se fi crezut asezati la masa guvernului gratie propriilor calitati si merite, ca rezultat al propriilor eforturi si drept recunoastere a solutiilor oferite pentru izbavirea natiei de bolile unei tranzitii fara de sfarsit si a unei crize accentuate de repetatele tradari ale guvernarilor anterioare.
Nimic mai fals! Dupa aproape cinci luni, este tot mai evident ca au venit la guvernare nepregatiti, cu o echipa ministeriala eteroclita si mediocra valoric, incropita in mare graba si in criza de inspiratie. Poticnelile premierului in desemnarea unor ministri, nedumeririle generate de nu putine numiri in functii, varsarea directorilor la minstere cu microbuzul, de catre baronetii provinciilor, substituirea actului de guvernare cu pelerinajul la talk show-uri, ca si cum nu ar exista departamente de comunicare si purtatori de cuvant, au ridicat serioase semne de intrebare in legatura cu coerenta strategico-tactica a deciziilor si actiunilor noii guvernari.
Pe buna dreptate, Victor Ponta a fost identificat in analizele lui Cornel Nistorescu cand “Premierul Festila” (cel datatoriu de lumina, dar si de…fum!), ca
