Spre deosebire de alte dăţi când PSD-ul se întâlnea la altitudini mari, prin munţi, acum a ales aproape punctul zero, la nivelul mării.
În Deltă, la Murighiol, s-a pus la cale printre stuf şi ţânţari o nouă pace. O înţelegere PSD-PNL care trebuie să reprezinte baza de temelie, fundaţia unei construcţii politice pregătite să guverneze cel puţin vreo 8 ani România.
Că există neînţelegeri în cadrul USL este inutil să vă mai spun. Asta nu înseamnă nicidecum că USL-ul se va sfărâma înainte de alegeri pentru, că vorba lui Nicolae Iorga, politicienii români se lasă ghidaţi de mirosul fripturii. Altceva este semnificativ şi trebuie discutat. Faptul că unii locotenenţi ai lui Crin Antonescu – care periodic ironizează stânga colectivistă – cer pedepsirea lui Ioan Rus. Crin Antonescu are nevoie de un ţap ispăşitor pentru referendum, vrea să deconteze greşelile înfrângerii politice în numele altcuiva. Şi cum nu-i dă mâna să o facă în propriul partid, care îi zâmbeşte cu dinţii încleştaţi sau să se pedepsească pe sine însuşi, caută în rândul aliaţilor.
Am fi nedrepţi dacă nu am remarca că între Crin Antonescu şi Ioan Rus există o dragoste infinită. Declaraţii despre presiuni, acuzaţii de "mincinos" şi alte câteva cuvinte contondente lansate periodic. Cel mai dur în acest război a fost ardeleanul care, referindu-se la Crin, a vorbit despre "bucile rozalii" şi că "oamenii nu votează clovni". Dincolo de aceste gingăşii, miza este enormă. Victor Ponta nu-şi poate permite să pedepsească un membru important, chiar liderul Grupului de la Cluj. Nu întâmplător, Ioan Rus a ajuns ministru în guvern. Transilvănenii au sensibilităţile lor, iar înlocuirea lui Rus tot cu un ardelean nu e tocmai întâmplătoare. Aflat în faţa unui examen politic crucial pentru destinul său, Victor Ponta nu-l poate pune pe rug pe Rus numai pentru a-i satisface nevoia de jertfe a lui Crin Antonescu.
