Încă nu-mi revin din uimirea provocată de anunţul făcut de generalul Bădălan privind o nouă candidatură a sa pentru Parlamentul României din partea PDL. Da, acel deputat şi general Bădălan care a fost condamnat în urmă cu vreo opt luni la 4 ani de închisoare - definitiv şi irevocabil - pentru prejudicierea Armatei cu nişte zeci de miliarde de lei vechi, vrea din nou în Parlament!
De fapt, nu ştiu ce m-a uimit mai mult: vestea în sine dată de Bădălan la o şedinţă a PDL Brăila sau faptul că anunţul a fost primit cu aplauze de asistenţă? Într-o lume normală, s-ar fi auzit huiduieli sau cel puţin unii ar fi părăsit sala. Şi, eventual, şi partidul. Acel partid care şi-a făcut aproape un stindard din lupta cu "puşcăriabilii" din USL (adică pasibili de puşcărie) primeşte cu aplauze întoarcerea în rândurile sale şi mai ales candidatura unui infractor dovedit şi condamnat ca atare. De altfel, doar clemenţa justiţiei face ca acesta să nu fie cu adevărat un puşcăriaş, motiv pentru care are şi posibilitatea de a face anunţuri de pe partea asta a gratiilor. Şi tot clemenţa justiţiei îi dă posibilitatea lui Bădălan ca, în loc să-şi petreacă 4 ani în închisoare, să şi-i trăiască liniştit în Parlament.
Pe Bădălan oarecum îl înţeleg: e greu să te obişnuieşti cu gândul că, dintr-un ditamai şef al Armatei şi apoi ditamai parlamentarul să ajungi doar un pesionar cu sechestru pe avere, în urma sentinţei de condamnare. O fi ea pensia babană, dar parcă tot e mai bine deputat, trebuie să recunoaştem.
PDL în schimb... L-a păstrat în continuare pe Bădălan în partid şi în Parlament, în ciuda unei autosuspendări de formă a acestuia şi a unei condamnări definitive. Nu l-a tratat niciodată ca pe o problemă de care trebuia să se debaraseze, nici măcar când sentinţa a devenit definitivă. Nimeni din partid - începând cu Dumitriu şi terminând cu Boc/Blaga - n-a a
