Celui care a facut Highway 550, drumul care merge in nord din Durango, prin Muntii Rocky si pana in Ouray, e clar ca-i placea sa conduca. Daca exista un drum perfect oriunde in lume, atunci asta este: curbe largi proaspat asfaltate, asezate pe un fundal cu creste inzapezite si brazi grosi.
Incepusem sa suspectez ca Focus ST e o masina foarte, foarte buna, iar Highway 550 mi-a confirmat asta. ST este uluitor. Un hothatch cu tractiune fata si fara diferential mecanic ar trebui, conform legilor fizicii, sa subvireze: indiferent cat de mult rezista, indiferent cat de aderente sunt anvelopele, in cele din urma puntea fata trebuie sa cedeze. Nu si ST-ul: l-am aruncat in curbe din ce in ce mai tare, pana cand Webb era intins pe geamul portierei sale, mormaind neajutorat, insa masina a facut fata. E drept, cauciucurile bune si asfaltul pe masura ajuta, insa Focusul nu se rezuma la atat. Oricare tip de comanda - directie, frane, acceleratie – este perfect cantarita, ST-ul emanand un aer de echilibru total.
E minunat sa-l conduci in viteza
Asa ca, inevitabil, imediat dupa Montrose, s-a intamplat: alergand prea repede pe o bucata superba de drum liber si usor curbat, vestitele lumini rosii cu albastru isi fac aparitia in oglinda.
Politistul coboara din masina, lovind usor bara spate si pipaindu-si arma. Gata, asta e – mi-am zis – momentul in care suntem incatusati si ni se ordona sa guitam ca niste purcelusi. Cobor geamul ezitant.
"Nu o sa va amendez", zambeste politistul. O deschidere alunecoasa. Poate ca joaca scena politist bun/politist rau. "Voiam doar sa va spun ca viteza este periculoasa, dar stiti asta deja, nu?". Nu a spus-o amenintator sau cu ironie, ci cu o ingrijorare sincera.
L-am asigurat ca stiam asta deja
"Bun", spune el. "O zi buna va doresc".
In apropiere de Pikes Peak, din nou dincolo de miezul noptii, Webb cauta p
