Este de domeniul evidenţei că între cele două tabere politice româneşti nu există nici împăcare, dar nici deosebiri.
După ce tragem linie, alianţele pe care vom fi chemaţi să le validăm la iarnă nu au nimic nou de oferit cetăţenilor. Ambele sunt sclavele traseismului politic, pe care îl condamnă cu mânie proletară, dar pe care-l pupă-n bot, să-i pape tot.
Tot votul. Marea speranţă MRU, steaua dimineţii de dreapta, îngerul exterminator al răului, şi-a început, în sfârşit, cariera de preşedinte într-un partid de strânsură, Forţa Civică, furnizat la cheie de servicii. E un salon al refuzaţilor, între care strălucesc ca diamante bolovănoase Pirpiliu, Săniuţă, Bazac, Liga, Popescu... Pe scurt, e superpartidul de buzunar al tuturor partidelor existente în România. PRM, ApR, PC, PD, PDL, PSD, PNL - mai sunt? că am obosit -, totul se regăseşte în această struţocămilă montată la comandă, anume să poată intra ungureanul lui în Parlament.
Ceilalţi actori-jucători din ARD, Noua Republică şi PNŢCD s-au umplut de ridicol prin scamatoriile, certurile şi aranjamentele angajate în ultima săptămână. Aproape mi-a devenit simpatic dl Mihail Neamţu care a înţeles, după doi ani de chin, strădanii şi fervoare legionară, că trebuie să rozi bătăturică, dacă vrei să papi ochişor. Bomboana de pe tort e dl Adrian Papahagi, adevărat comisar al poporului, înscris grabnic în PDL, pentru a fi, în acelaşi Parlament, braţul înarmat (cu injurii) al partidului.
De partea cealaltă, USL îşi saltă rochiţa cu aceeaşi lipsă de ruşine. Culmea ridicolului e să te ascunzi în Deltă sau în nămol ca să consfinţeşti promovarea la scară naţională a trădătorilor înnăscuţi. UNPR e partidul vechiului, cazonului deşeu moral (cum l-a definit preşedintele!) Gabriel Oprea. Toată lumea ştie că oastea generalului de aţă nu rezistă nicio secundă pe teatrul de război. În frumoasa tradiţie româneas
