Noul Consiliu Naţional pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) este rezultatul unei schimbări necesare, dar nocive.
Ordinul de ministru (OM) din 5 septembrie 2012, apărut vineri, 7 septembrie, era efectiv necesar. Era nevoie de un nou Consiliu pentru că acela vechi fusese desfiinţat de intempestivul domn Pop printr-un ordin din 28 iunie 2012. Acelaşi ordin stipula şi refacerea comisiilor de specialitate. Suntem, deci, în termeni legali. Nu mi-e clar, însă, dacă OM dat de Daniel Funeriu, cel prin care organiza CNATDCU, mai e în vigoare (întrucât OM din 5 septembrie îl abrogă şi pe cel din 28 iunie, care îl abroga pe al lui Funeriu). Dacă da, atunci nu e în regulă schimbarea comisiilor înainte de patru ani – or, ele n-au lucrat decât un an şi ceva. Dacă acel OM nu mai e în vigoare, atunci nu e nicio problemă formală, dar tot cred că e un precedent periculos schimbarea comisiilor înainte de termen, mai ales că nu s-a dat nicio motivaţie. Cadrul legislativ în care facem cercetare şi învăţământ ar trebui să fie predictibil, membrii comunităţii academice ar trebui să ştie la ce să se aştepte pe termen rezonabil de lung.
Situaţia mea e delicată, pentru că am făcut parte din Comisia de matematică şi nu aş vrea ca tot ce spun să fie interpretat ca o arie a frustrării. Totuşi, elegant ar fi fost să ni se spună un „mulţumesc pentru activitatea depusă“ (neremunerată, e bine de ştiut, se vehiculează tot felul de insinuări), să ni se spună ce n-am făcut bine şi de ce s-a renunţat la serviciile noastre. Dar nu eleganţa caracterizează această guvernare.
Lărgirea Consiliului general nu e, în sine, o problemă. Problemele mari apar când ne uităm la noii membri. Unii dintre ei au o performanţă profesională foarte slabă (e o afirmaţie uşor de dovedit dacă se folosesc criterii normale: liste de
