Despre cineva care e gras, se afirmă: „Crapă de sănătate!” Eu mă tem că…de tot!
Poate vi se întâmplă şi dvs., cumva de aţi luat proporţii…inumane. Barosane. Grăsane. Că iată ce păţesc eu: dimineaţa, mă scol (greu!) din pat, mă întind şi, cu asta, termin, gimnastica de înviorare. La baie, mă uit în oglindă şi-mi vine să scuip. Când să plec la piaţă, dau să mă încalţ, dar nu mă pot apleca. Mai mult, gâfâi şi când respir, transpir, hainele crapă pe mine sau nu mă mai încap. Pe orice mă aşez, geme sau scârţâie.
Frigiderul îmi este prieten de-o viaţă şi duşman de moarte! Colocatarii mă ironizează la modul „Vecine, ai adunat ceva pe tine! Nu e bine! Ia spune, în trei cifre, o sumă.” Apoi aud ceva de „huidumă”…
De sex, nici nu mai vorbesc! Consoarta îşi plânge soarta. Afirmă (confirmă): „Nu actul în sine mă deranjează, ci apăsarea!” Când îi sugerez alte poziţii, are o poziţie ostilă! De fapt, opoziţie totală…Mă alintă (şi dezmiardă) „matahală”, neştiind că verbul vine de la a şterge la…undeva!
Aşadar, m-am hotărât: vreau să slăbesc!
Cu ce să încep? Cu un aperitiv! În definitiv, dacă vreau să fac sport, trebuie să am forţă, nu? Corpul trebuie hrănit! Ca atare, o primă alergare. Evident, până la frigider…Cum altfel să am o sănătate de fier? Ţuşti pe cremvuşti! Cantitatea consumată, pusă cap la cap, ar acoperi distanţa bucătărie – sufragerie. Evident, tur – retur. Încep să reduc şi cantitatea de pâine. Normal, de mâine, că nu-mi vine altă rimă. Ba da: poimâine. Sau răspoimâine…Ce bogată e limba asta românească. Dar şi bucătăria! Aşa, era să uit: tăria! Acum circulă pe internet, o glumă bună: dacă ţi-e frică să te îngraşi, ia o sută de grame de tărie. Elimină…frica! Asta la micul dejun. Chiar, cine o fi inventat formula asta de „mic” dejun?
Despre gustare, prânz, cină, mizilicul de dinainte de culcare, data viitoare. Eu, când am citit destăin