Proiectul foarte ambiţios al unei „uniuni economice profunde şi reale, bazată pe o uniune politică“, proiect menit să consolideze UE, lansat de preşedintele Comisiei Europene (CE), José Manuel Barroso şi detaliat de documente ale CE, s-a izbit deja de obstacole serioase, constituite din divergenţe de opinii care separă Parisul şi Berlinul, ca şi din reticenţa Suediei, ţară ce afirmă că şi alte state europene au reţineri faţă de anumite elemente ale planurilor de reformă propuse de Barroso.
La 12 septembrie a.c., preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Durão Barroso, a prezentat la Strasbourg, în cadrul sesiunii plenare a Parlamentului European, un text intitulat Discurs privind starea Uniunii în 2012. Acesta conţine atât o interesantă evaluare a rezultatelor pozitive şi a neîmplinirilor UE, cât şi un extrem de ambiţios proiect politic privind viitorul Uniunii. În condiţiile în care UE „continuă să fie în criză“, cu precizarea că „este vorba nu numai de o criză financiară şi economică şi de o criză socială, ci şi de o criză politică, o criză de încredere“, Barroso afirmă că „Europa are nevoie de o nouă direcţie“. Aceasta înseamnă, între altele, „că nu mai trebuie să încercăm să răspundem întrebărilor din viitor cu ajutorul instrumentelor din trecut“. În esenţă, afirmă preşedintele CE, actuala situaţie globală „necesită o mai mare unitate la nivel european“, iar „o mai mare unitate necesită o mai mare integrare“, după cum „o mai mare integrare necesită mai multă democraţie la nivel european“.
Dată fiind situaţia dificilă, în care „este momentul să se pună capăt răspunsurilor fragmentate şi soluţiilor de compromis“, Barroso propune „un pact decisiv“, care „va stabiliza uniunea economică şi monetară, va stimula creşterea economică“. Mai concret, preşedintele CE propune „realizarea unei uniuni economice profunde şi re
