- Editorial - nr. 181 / 18 Septembrie, 2012 Dihonia noastra, cea politica, romaneasca, merge, cum se spune, cam in patru ite, punandu-si, intr-un fel, amprenta si asupra starii natiunii si a psihologiei romanului. Din 1990 incoace, romanul se afla intr-o debusolare si ratacire continue, urmarea unei dihonii, a dezbinarilor de tot felul si a "blestemului dezunirii” care au dat iama printre noi, uneori mergand chiar pana la ratacirea de neam si tradare! Daca nu-si pun piedica unii altora, daca nu-si pun, cu o ambitie de cauze mai bune, in cap proepinentul zilnic, tot din neamul lor, romanii parca nu sunt sanatosi. Exemplul il dau mai-marii clipei, politicienii, uitand, in galceava lor continua, ca si puterea-i tot atat de trecatoare, ca si omul, imbolditi de acea indaratnica incapatanare, caracterizata de expresia "Voda DA, iar Hancu BA!”. Cine merge la Bruxelles? Ala (Basescu) - eu! Celalalt (Ponta) - eu! Nu are nicio importanta ca ne facem de tot rasul, nu doar in fata romanilor, ci a Europei. Ba si a curcilor! Prea se uita ca ne merge buhul, ca suntem aratati cu degetul, ca, atunci cand doi se cearta, al treilea castiga. Si ne mai da si cu tifla. In loc sa se cuminteasca, dupa ce i-a trecut, suierand, glontul pe langa ureche, abia intors, prin machiaverlacuri si cu sprijin strain, asemenea domnilor uzurpatori alergand, pe vremuri, dupa putere la Inalta Poarta Otomana, in jiltul prezidential, Traian Basescu ataca, vitupereaza, se razbuna. Noi, romanii, ne tot numaram si ne renumaram cati suntem pe listele electorale, mai-marii se cearta pe tema "poporului suveran” si a "loviturii de stat”, nazbatia lansata de presedintele jucator. Cei 7.400.000 de romani, care au votat pentru demiterea lui Basescu, sunt facuti, de un sicofant, borfasi sadea. Demonstratie e asta? Nu. Doar o copie! Iar castigatorul, cam mereu acelasi, ne este potrivnicul de serviciu, cel obisnuit si