Au apărut nişte înregistrări de la o întîlnire cu uşile închise a lui Romney cu simpatizanţii – strîngere a fondurilor de la prieteni bogaţi (preţul unui bilet la dineu: 50 000 de dolari). Evident, scandalul e cît casa, omul le descrie frust alor săi cum vede situaţia: o întreagă clasă de doritori de sprijin social de la care trebuie să-ţi iei adio şi convingerea că trebuie să atacis un 5-7% “nehotărîţi”. Discursul e foarte interesant în onestitatea lui. La noi, un astfel de discurs e practicat pe faţă, e semn de “intelectualitate”, de apartenenţă la elita progresistă.
Înregistrările au fost date aici. Compact le puteţi găsi aici. Şi încă n-au ieşit toate, se pare.
Romney povesteşte cum a văzut în China fabricile cu fete care lucrează izolat. Un gard înconjoară fabrică. Iar apoi Romney aruncă cheia: iar acel gard e acolo ca să-i împiedice pe cei din afară să vină să lucreze pe nepusă masă!
Romney e entuziasmat. A emis practic un proiect dintr-o anecdotă (reală) cu China. Trebuie făcute garduri ca să-i împiedicăm pe ăştia să se lase exploataţi în dezordine. Aşa sună viitorul.
Cît despre lupta între plătitorii de taxe şi cei care “ar profita” de pe urma plătitorilor, cred că am mai auzit de o mie de ori poezia asta. Încă o inversare a realităţilor. Cei care îşi asumă riscurile ar fi bogaţii – afirmaţie care te poate aduce pînă la gradul ăsta de exasperare.
Romney nu a retras ce a spus, de ce ar face-o. Cred că adevăratele mesaje se vor comunica din ce în ce mai mult prin astfel de camere spion. Pentru că totuşi cea mai bună strategie e s-o pui de un război civil de alegeri:
Romney: All right, there are 47 percent who are with him, who are dependent upon government, who believe that they are victims, who believe the government has a responsibility to care for them, who believe that they are entitled to health care, to food, to ho
