Sîmbătă, 28 iulie 2012, publicam în Evenimentul zilei, ultimul meu articol din seria consacrată Loviturii de stat. Luni, 30 iulie 2012, am plecat în concediu. Duminică noaptea, aflat în direct la B1Tv, am luat cunoștință de estimarea rezultatului final al Referendumului de către BEC: 45, 92 la sută prezenți din numărul celor înscriși în listele permanente. Sursa: EVZ
De aici încolo, totul mi se părea o simplă formalitate. Dat fiind că nu se realizase cvorumul cerut de Legea Referendumului, votată de Parlamentul USL şi promulgată de preşedintele interimar Crin Antonescu, Traian Băsescu urma să revină la Cotroceni.
E drept, spre deosebire de alte ocazii electorale, cealaltă parte - USL, adică - nu-şi recunoscuse înfrîngerea. Puneam asta însă pe seama nevoii de a mai îmblînzi dezastrul în faţa propriului electorat.
Azi, 18 septembrie 2012, reiau scrierea şi publicarea zilnică în Evenimentul zilei a unui text sub genericul România lui Cristoiu.
Dacă n-aş fi fost la curent cu întîmplările din perioada 28 iulie – 18 septembrie aş fi notat acum, la revenire, că în absenţa mea din paginile ziarului, nu s-a întîmplat nimic deosebit. Aş fi scris că, după ce Referendumul a atins un procentaj de participare de 46,25 la sută, aşa cum a stipulat Biroul Electoral Central în procesul verbal din 1 august 2012, potrivit Legii referendumului, aprobată de Parlament şi semnată de preşedintele interimar Crin Antonescu, Curtea Constituţională a constatat că Referendumul e invalid şi, prin asta, că Traian Băsescu trebuie să revină la Cotroceni.
Nu s-a întîmplat aşa.
O decizie pe care CCR o putea lua în cinci minute (era vorba de simpla privire aruncată pe procesul verbal al BEC) s-a transformat într-o criză politică dezastruoasă care a durat pînă în ziua de 28 august 2012, cînd Traian Băsescu şi-a reluat postul de preşedinte.
La un timp după întoarcere,
