Onorându-şi denumirea de „Teatrul Naţional de Operetă" (TNO), imensa trupă de artişti se pregăteşte ca în această nouă stagiune să-şi prezinte spectacolele în toate marile oraşe ale ţării. Aceasta este vestea bună. Vestea proastă este că Opereta nu mai are sediu, fiind de aceea obligată să joace doar „în deplasare".
Despre turneul extins al acestui teatru, despre festivalul „Viaţa e frumoasă", la care Opereta nu renunţă chiar şi în lipsa unui sediu, şi despre toate celelalte proiecte ale acestei instituţii de spectacole ne-a vorbit Răzvan Ioan Dincă, directorul TNO.
Am auzit că veţi avea o stagiune cu totul atipică. În ce constă acest lucru?
R.I.D.: Teatrul Naţional de Operetă nu mai are sediu. Astfel am ajuns o trupă de nomazi care-şi desfăşoară activitatea într-un soi de caravană. Plecăm într-un turneu unde cel puţin 12 mari producţii se vor deplasa în marile oraşe unde putem găsi spaţii adecvate, căci nu vrem să facem rabat de la calitate. Sigur spectacolele nu vor putea fi exact ca la sediul pe care l-am avut, dar nu vom face nici compromisuri.
Cum s-a ajuns ca Opereta să fie pe drumuri?
R.I.D.: După cum se ştie, clădirea Teatrului Naţional din Bucureşti unde noi funcţionam din 1986 este în reparaţie, aşa că a trebuit să părăsim acel spaţiu. Dar trebuie spus că aceea era Sala Studio a Teatrului Naţional, perfectă pentru un spectacol dramatic, dar nu şi pentru unul muzical. Nu era prevăzută cu fosă pentru orchestră şi nu avea nici o acustică potrivită. Dar, în megalomania lui, Nicolae Ceauşescu, trecând într-o zi pe lângă vechea clădire a Operetei, de pe splaiul Dâmboviţei, pe unde trebuia să fie Bulevardul Victoria Socialismului, a dat cu un gest specific din mâna dreaptă şi a ordonat să fie demolată. De atunci s-a trezit Opereta fără un sediu al ei, fiind mutată în Sala Studio a TNB. Astfel, Ceauşescu a reuşit să prejudicieze
