Unii dintre participantii la Mars se intrebau: "Unde sunt scriitorii nostri?"... Lumea docta, serioasa, carismatica a lipsit: ca si la Balti sau Cahul. Cu alte cuvinte, intelectualii au facut bine de-au ramas, duminica, pe la casele cui ii are. De ce? Nu e o intrebare simpla. Dupa Cahul si Balti (unde s-a lasat cu „incidente", vorba comunicatelor, id est cu batai, busculade, lapidari, spre a nu mai pomeni de injurii - expresii ale suburbanului stimulat politic), Marsul Unirii a ajuns, acum doua zile, si la Chisinau. Da, da, in Chisinaul acela unde, pe la inceputul ultimului deceniu al secolului trecut aveau loc exaltate mitinguri in favoarea limbii romane si a alfabetului latin, se scandau lozinci unioniste, Ion Hadarca, actualul vicepresedinte al Partidului Liberal (si fost secretar al organizatiei de partid a Uniunii Scriitorilor, sub PCUS), aparea la tribuna improvizata in actuala Piata a Marii Adunari Nationale imbracat in costum national si spunea ceva patrunzator despre simtirea romaneasca... Intr-un Chisinau care - sic transit gloria sloganelor, voga miturilor, frumoasa psihoza a comuniunii - nu mai seamana aproape deloc cu avatarul sau de odinioara. Cine s-ar mai culca, azi, sub senilele tancurilor (cate vor mai fi ramas, ca Ministerul Apararii si-a descoperit estimp si o voluptuoasa predispozitie pentru comert, in special pentru cel ilicit, camuflat sub mormane de pretins interes strategic) din drag de justa denumire a limbii? Ce s-ar mai tine musteriii de burta, acostati intr-un sondaj pe aceasta tema! Dar, hai, sa nu punem problema intr-un mod atat de radical. Sa nu invocam nici imperativul atitudinii stoice, darze, inflexibile, asa cum sta mai bine patriotului ireductibil, madepe malurile Bacului, sub ploaia de pietre si mascari sovine, ca ultima data la Balti. Nu jertfa de sange s-a cerut: putina consecventa doar, adica o anumita continuitate in ordine m