Pe 20 septembrie, premierul Romaniei, Victor-Viorel Ponta, tovarasul Ponta, companero Victor, implineste patruzeci de ani. Dintre care, cei mai multi, i-a trait sub zodia minciunii. Era sa scriu, “patruzeci de ani de viata si douazeci de ani de activitate revolutionara”. Comunist ca forma mentala, Victor Ponta, sa o spunem din capul locului, nu este un prieten al adevarului, ori, mai putin eufemistic formulat, este un mincinos. Nu fara motiv, l-am numit pe acest plagiator dovedit un Munchausen din Balcani. Nu este un prieten al onoarei si, cum s-a vazut in nevrozanta vara a acestui an, nu iubeste statul de drept, deci nu este un prieten al libertatii. Textul de fata este un exercitiu politologic realizat pe baza datelor existente in domeniul public, o analiza scrisa la rece a unei biografii de om politic ale carui actiuni influenteaza neindoios destinul Romaniei.

La ora actuala, scopul lui Ponta este sa stearga urmele faradelegilor comise in primele trei luni de guvernare, in special cele ale loviturii de stat pseudo-constitutionale din 3-6 iulie 2012. Nu mai putin important, el urmareste sa neutralizeze posibilele miscari sociale care ar putea sa prinda fiinta pe fondul saraciei si al ineficientei dezastruoase a guvernarii actuale. Seninatatea nonsalanta pe care o afiseaza, ranjetul permanent, nu pot ascunde anxietatea profunda care il devora pe Ponta.

In interviul din “Le Monde”, Victor Ponta admite ca are ar avea unele regrete pentru natura impulsiva, impetuoasa si nu tocmai atent-gandita a actiunilor care au dus la suspendarea lui Traian Basescu si la referendumul din iulie 2012. Indraznesc sa-l contrazic: nu a fost nimic impetuos in tentativa de anihilare a statului de drept in Romania. Nesabuinta a constat in subestimarea reactiei internationale si a curajului membrilor Curtii Constitutionale a Romanei de a se opune abuzului proto-dictatorial. Fi