Etapa cu surprize a mai dat una gogonată şi duminică. Roma, cotată ca mare favorită în meciul cu Bologna de pe Olimpico, a pierdut după ce a condus cu 2-0 la pauză! Nu degeaba i se spune lui Zdenek Zeman antrenorul boem, numai unei echipe pregătite de el i se putea întâmpla aşa ceva. Au mai fost asemenea inversiuni pauză/final în fotbalul italian, dar mai mereu în favoarea echipei favorite, nicidecum invers. Iar cota iniţială pentru victoria Romei era aşa ridicolă încât nu mi-aş fi riscat nici banii de covrigi pe ea. În schimb, ziua de luni a dezamorsat o bombă care ar fi lăsat un antrenor pe drumuri. Antrenorul era Şumudică, iar echipa care era s-o feştelească era, bineînţeles, Vasluiul. Meritul lui Şumudică la această victorie contra Severinului este mic spre deloc, dar nici măcar Porumboiu nu-şi poate da afară antrenorul la victorie. Ceva îmi spune, însă, că prea multe nu i se vor mai tolera, în ciuda anunţului său că i-a fost prelungit contractul. Asta poate fi o cale pentru a lua o compensaţie mai mare la demitere, deci separarea să nu producă mari valuri. Revenind la meci, m-a uimit faptul că arbitrul nu a fluierat la faza golului reuşit de N’Doye, era faza clasică în care jucătorul presat cade în careu. Puţini arbitri îşi permit să înoate împotriva curentului la astfel de faze. Fluieră fault şi nu se leagă la cap. Spun toate acestea pentru tocmai pentru că şi eu sunt de părere că nu trebuia să se fluiere. E adevărat, N’Doye a pus o mână pe adversar, dar s-a văzut că n-a fost una de intensitate, nu-l putea face să lufteze şi să se prăbuşească. Asta a fost alegerea fundaşului după ce a dat pe lângă minge, pentru că ştia că probabilitatea de a primi fault era aproape 100%. Dacă nu cădea, tot el avea prim-planul, chiar dacă dăduse pe lângă minge. Totuşi, două curiozităţi aş avea. Una, fluieraşul ar fi avut sânge să facă acelaşi lucru şi în celălalt careu? Şi