Se întâmplă ceva neobişnuit cu Jens Weidmann, preşedintele Bundesbank. Într-un discurs recent în cadrul Colocviilor Institutului de Cercetare a Istoriei Bancare din Frankfurt, Weidmann l-a înrolat pe Johann Wolfgang von Goethe în lupta contra tendinţei BCE de acaparare a puterii absolute în Europa.
Tema dezbaterilor din acest an a fost "Banii de hârtie - Finanţarea statului - Inflaţia. S-a întâlnit Goethe cu o problemă fundamentală a politicii monetare?"
Prin citate extinse din Faust, Jens Weidmann răspunde afirmativ întrebării de mai sus. Într-un editorial din Handelsblatt, Lin Freitag şi Georg Watzlawek scriu că Weidmann "a citat aproape cu o bucurie nedisimulată" din marele scriitor german.
Deşi "preşedintele Bundesbank poate fi izolat în cadrul Băncii Centrale Europene", în Germania "Weid-mann se poate baza pe cele mai înalte autorităţi", deoarece Goethe ştia totul despre "alchimia prin alte mijloace" promovată acum de BCE, mai scriu autorii editorialului.
Cotidianul britanic The Telegraph scrie că discursul lui Weidmann a provocat nedumerire în Europa, în condiţiile în care a comparat acţiunile băncilor centrale cu "lucrul diavolului".
Jens Weidmann a declarat că eforturile băncilor centrale de a pompa bani în economie îi amintesc de o scenă din Faust, în care Mefistofel îl convinge pe Împărat să emită o cantitate mare de bani, după cum mai scrie The Telegraph.
"Dacă o bancă centrală poate crea o cantitate nelimitată de bani din nimic, cum se poate asigura că banii rămân suficienţi de rari pentru a-şi păstra valoa-rea?", a întrebat Weidmann, după care a amintit că există multe cazuri în istoria monetară de "cedare în faţa tentaţiei".
Oare unde ne îndreptăm, dacă unul dintre cei mai importanţi bancheri centrali din lume a ajuns să compare activitatea colegilor săi cu "lucrul diavolului"? Să fie doar o vorbă spusă la su
