Tratatul european de disciplină bugetară, destinat să salveze zone euro, a început să fie analizat la Paris de guvernul francez urmînd ca în octombrie să fie analizat de Parlament. În acest context mulţi experţi şi lideri de opinie francezi reproşează Franţei că este singura ţară din zona euro care nu şi-a asumat reforme esenţiale.

Este oare, Franţa, omul bolnav al Europei? Iată ce se întreabă astăzi, pe prima pagină ziarul Le Monde care publică un interesant articol semnat de Arnaud Leparmentier. In timp ce primul ministru Jean-Marc Ayrault se arată optimist în privinţa adoptării acestui tratat cu un mare număr de voturi, în timp ce tot el consideră că Franţa a reorientate politica economică a Europei, alte voci răsună însă extrem de critic faţă de ceea ce face noua echipă socialistă instalată la putere. Sigur, nimeni nu neagă faptul că Franţa şi-a asumat în ultimul timp un fel de rol de “frate mai mare” luînd apărarea ţărilor din sud, Spania, Italia sau Portugalia, aflate sub presiunea Germaniei şi a pieţelor financiare, scrie Le Monde. Sigur, Franţa a impus un principiu important în strategia de ieşire din criză, şi anume alocarea unor fonduri masive în direcţia relansării economiei, în paralel cu politica de austeritate şi fără să fie uitată chestiunea solidarităţii europene. In timp ce juca însă acest rol generos, Franţa a uitat sau a ezitat să treacă la reforme structurale, în timp ce vecinele sale Spania şî Italia au făcut-o. Iată de ce, afirmă economistul Arnaud Leparmentier, Franţa se află în situaţia cea mai dificilă în acest moment, pentru că prin ezitările sale a devenit mai putin competitivă decît Germania, iar acum riscă să fie depăşită şi de Spania şi Italia. Un indicator în acest sens este faptul că în aceste două ţări, Spania şi Italia deci, exporturile au fost relansate cu vigoare, în timp ce datorită planurilor de austeritate adoptate d