Curtea Supremă a motivat într-o decizie definitivă de ce membrii Mişcării Legionare, care au făcut închisoare în perioada comunistă, nu vor primi daune morale. De asemenea, condamnările date de instanţele comuniste, în cazul legionarilor, nu au un caracter politic.

“Mişcarea Legionară a fost, în esenţă, o organizaţie de tip paramilitar terorist, de orientare naţionalist fascistă, cu caracter mistic religios, violent anticomunist, dar, printre altele, şi antisemit”, arată magistraţii.

Gheorghe Stănică a fost a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 190 din 20 aprilie 1960 a Tribunalului Militar Bucureşti la 16 ani muncă silnică şi 8 ani degradare civică, cu confiscarea totală a averii, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, reţinându-se, în concret, în sarcina sa că a desfăşurat activitate legionară. Astfel, în considerentele hotărârii de condamnare s-a reţinut că acesta, împreună cu mai mulţi acuzaţi, au activat în cadrul organizaţiei legionare din oraşul Slănic, „deţinând funcţii de răspundere, dovedind un fanatism caracteristic organizaţiilor de tip fascist, intensificându-şi activitatea legionară clandestină împotriva regimului democrat popular, în special după 23 august 1944”.

În anul 1942, el a fost arestat pentru activitate legionară şi internat în lagărul Tg. Jiu, unde „a continuat activitatea de îndoctrinare în vederea menţinerii moralului şi poziţiei legionare”. În anul 1945, după întoarcerea de pe front, „şi-a reluat vechile legături cu legionarii cunoscuţi din activitate şi detenţie, cu care a continuat în anii care au urmat activitatea de propagandă legionară, în sensul că a ţinut legătura de la om la om în vederea menţinerii moralului legionar şi a comentat evenimentele interne şi internaţionale în mod defavorabil regimului democrat-popular din ţară”. Gheorghe Stănică a executat în închisorile comuniste patru ani, nouă luni şi