Nimic nu-l face pe om mai redutabil decat sa vada lucrurile asa cum sunt”, spune Paul Valery. Adevarat. Cred cu toata taria de care (mai) sunt in stare (ce-i drept, subrezita in ultima vreme!), ca oamenii poporului din care fac si eu parte au ajuns la un grad de maturitate incat sa poata fi intr-adevar redutabili, in sensul celor spuse de marele poet francez. Ori, daca suntem oameni redutabili, si avem, deci "usurinta" de a vedea lucrurile "asa cum sunt", atunci nu vom scapa acest moment al propriei noastre existente si al existentei noastre ca popor...
Un popor, oricare ar fi el, se aseamana, in existenta lui, cel mai bine, cu un individ, cu un om. Cu existenta lui. Se aseamana, cel putin, si esential, cred, tocmai prin acel "dar", prin acea putinta care ii este data (sau nu), de a-si vedea, in trecerea lui sub soare, propriile momentente hotaratoare in ceea ce inseamna (sau poate insemna!) propriul mers inainte. E, atat la oameni, cat si la popoare o anume "intuitie" de a simti, (sau nu), ca se afla intr-un punct, al existentei, in care viitorul lor depinde doar de capacitatea de intelegere a propriului trecut si prezent, pe de o parte, iar daca acest obiectiv este atins, abia atunci putem vorbi despre a doua parte a "momentului", adica de curajul unei asumari a unui (alt) viitor. In acest moment Romania este intr-un fel paralizata: secatuita cum n-a fost niciodata de cea mai rapace, cea mai mafiota si cea mai contraperformanta guvernare din intreaga sa istorie, cea a PD-L pe de o parte, iar pe de alta, desi aflata in opozitie, aceasta organizatie a carei singura preocupare a fost drenarea banului public spre propriile buzunare sau/si spre acelea ale clientelei lor, continua sa distruga Romania prin "Guvernatorul" Traian Basescu, impus Romaniei de catre Comisia Europeana, (ca unei colonii!!!), prin cel mai antidemocratic act comis de acest for, ajuns, si