Tonul a fost dat în 2000, când la alegerile parlamentare s-a prezentat (şi a câştigat) o formaţiune numitǎ P.D.S.R. Puţini dintre cei care au votat-o ştiau cǎ sub acele iniţiale nu se ascundea Partidul Democraţiei Sociale din România (denumirea de atunci a actualului PSD), ci Polul Democrat Social din Romania, o alianţǎ dintre partidul condus de Iliescu, PSDR (partidul istoric reînfiinţat de Sergiu Cunescu şi condus la acea vreme de Alexandru Athanasiu) şi Partidul Umanist Român, devenit mai târziu Partidul Conservator. Aşa a devenit Dan Voiculescu şef de partid parlamentar, deşi absolut toate sondajele îl cotau sub pragul electoral. Şi a rǎmas partid parlamentar timp de trei legislaturi, tot fǎrǎ sǎ fi fost vreodatǎ votat, cu şanse de a intra şi în a patra.
În 2010 s-a format un nou partid parlamentar, UNPR, constituit din senatori şi deputaţi plecaţi din PSD şi PNL. Este cotat în toate sondajele sub marja de eroare, dar probabil va face parte şi din parlamentul viitor, datoritǎ umbrelei USL.
De cealaltǎ parte, avem trei partide care alcǎtuiesc, alǎturi de PDL, Alianţa România Dreaptǎ. PNTCD a pierdut de trei ori succesiv testul alegerilor, fie adoptând o strategie greşitǎ (în 2000 a obţinut 5,04%, dar formase o alianţǎ cu nişte formaţiuni mai mici), fie obţinând un scor infim (1,85% în 2004), fie prin neparticipare (în 2008) ; la alegerile locale din acest an a obţinut 0,52%. Noua Republicǎ nu a îndrǎznit sǎ se prezinte electoratului ca o forţǎ independentǎ, ca o alternativǎ la actuala clasǎ politicǎ. Despre Forţa Civicǎ, partidul achiziţionat de Mihai Rǎzvan Ungureanu dupǎ modelul Ligii lui Miticǎ, nici nu s-a pus vreodatǎ problema participǎrii în alegeri.
Nu-mi propun sǎ discut acum calitatea politicǎ a partidelor în discuţie sau pe cea a alianţelor în care au intrat. Una peste alta, este probabil cǎ în viitorul Parlament vom avea nu mai puţin
