Aud întrebări de genul cine mai e și asta? De unde a mai apărut? Trebuie să vrea ceva...Oare dacă nu ești persoană publică, nu exiști?! Scepticii și-au pus vreodată întrebarea dacă nu cumva există și oameni onești, cu o carte de vizită profesională și morală bine definită, cu cultură managerială și spirit civic, cărora nu le stă în fire să iasă în față, dar care au atins o limită peste care nu mai pot rămâne simpli spectatori?!
Poate ar trebui să tratăm astfel de oameni cu mai puțină „rezistență“, să-i ascultăm și abia apoi să-i judecăm. Este bine să-i tratăm cu dispreț și să-i luăm în zeflemea din start ? Sau mai bine să-i luăm la întrebări după ce le dăm șansa de a se face cunoscuți - ei și mai ales modul lor de a gândi și a se comporta - măcar un pic? Cine știe, poate ar putea să ne trezească măcar interesul, curiozitatea... După părerea mea, clasa politică românească este în impas.
Omul politic trebuie să se schimbe în mod radical pentru a putea răspunde cu adevărat așteptărilor, nevoilor, dorințelor românului obișnuit și asta s-a văzut cu ochiul liber anul acesta, începând cu manifestațiile din Piața Universității și continuând cu tot ce a urmat. Populația nu mai vrea, nu mai suportă vechiul mod de „a face politică“, reprezentat în special de Băsescu și de PDL, împreună cu sateliții acestora.
Această schimbare a clasei politice se poate realiza printr-o subită „trezire“ a actorilor politici - dacă cineva mai poate crede așa ceva - sau printr-o primenire a celor care o compun, deci prin schimbarea măcar parțială a celor pe care românul de rând îi trimite să îi reprezinte interesele în Parlament.
Dacă stăm să ne uităm la cei prezenți în forul suprem al țării, vom găsi acolo multe nume pe care le tot auzim de ani și ani, unele chiar din 1990. Cum ar fi, spre exemplu, chiar președintele țării, Băsescu. Oare acești oameni ne mai pot amăgi - pent
