Nu stiu cine, dar in orice caz cui ii este frica de Jose Manuel Barroso? Caci la Bruxelles a plecat premierul pe care-l stiam, adica gures, malitios, datator de sentinte si degraba batator din pene, si de acolo s-a intors un om cu frica lui Dumnezeu, intelept, conciliant si solidar cu natiunea.
Si nu e numai interviul din "Le Monde" de analizat, ci si atitudinea sa la emisiunea lui Ion Cristoiu si Nelu Barbu, din care am ramas cu o poza interesanta pe retina. In concordanta cu discutia cu reporterul francez.
Discutiile intre patru ochi si le va trece domnul Ponta in memorii, daca va avea curajul, dar deocamdata merita meditat la afirmatia ca, in privinta suspendarii lui Traian Basescu, probabil ca USL s-a pripit.
Faptul ca si-a bagat unghiile in picior cand a rostit asta, ca nu a exprimat o convingere intima este evident daca aruncam o geana mai la vale: "o lovitura de stat data de 8,5 milioane de persoane nu exista".
Prin urmare, acelasi domn Ponta! Susceptibil de a fi ipocrit si mincinos, deci fara niciun scrupul. Schimbarea sa de atitudine (a facut-o de cateva ori de la pulverizarea Guvernului MRU, nu ma ia cu lesin), care probabil ca l-a bagat pe Crin Antonescu in crize de personalitate, este ceva necesar pentru imaginea sa de politician international, care trebuie sa o bata pe cea de golan international.
Dar e riscanta. Caci daca in fisa postului oricarui personaj cu nevoie de acumulare electorala exista pornirea fireasca de a strange noi victime, o regula de aur a marketingului politic spune ca nu ai voie sa le pierzi pe cele pe care le-ai insemnat deja ca fiind ale tale.
Rezulta cumva ca cele 7,4 milioane de voturi au o volatilitate ingrijoratoare? Posibil, dar numai daca suntem convinsi ca Victor Ponta presteaza ghidandu-se dupa manual. Ceea ce, avand in vedere inconsecventa discursului s
