Disputa teritorială dintre China şi Japonia asupra insulelori Senkaku/Diaoyutai a făcut ca echipa de badminton a primei ţări să se retragă de la un concurs organizat în arhipelagul nipon. În urmă cu patru decenii, jucătorii de tenis de masă din SUA şi China, precum şi meciurile lor, au condus la "dezgheţarea" relaţiilor dintre cele două puteri.
Sportul a fost considerat, încă de la dezvoltarea sa, la începutul secolului XX, drept o modalitate paşnică prin care naţiunile lumii să-şi demonstreze valoarea. Una dintre întâmplările care au dovedit că el poate servi la stabilirea unor relaţii paşnice între ţări aflate în conflict s-a petrecut în anii 70.
La acea vreme, SUA şi China erau prinse în "Războiul rece". Şi nimic nu părea că se va schimba în raporturile dintre cele două puteri. În 1971, însă, pe când se afla în Japonia, la Campionatele Mondiale de tenis de masă, echipa americană a fost invitată să efectueze un turneu la Beijing. A fost vorba despre o surpriză, dar una pe jumătate - la acea vreme, chinezii considerau sportul ca o componentă a diplomaţiei, ei având chiar şi un slogan: "Prietenia mai întâi, competiţia după aceea".
În 10 aprilie 1971, delegaţia SUA a ajuns în China. Erau printre primii americani care păşeau pe pământul acestei ţări din 1949 - înaintea lor, mai ajunseseră acolo doar 11 reprezentanţi ai Partidului "Black Panthers", însă ei nu au rămas acolo mai mult de o săptămână. Cei nouă jucători americani de tenis de masă au rămas în China până în 17 aprilie, răstimp în care au disputat meciuri demonstrative în compania sportivilor asiatici, au vizitat Marele Zid şi au asistat la un spectacol de balet.
Ulterior, meciurile dintre americani şi chinezi la tenis de masă s-au înmulţit. Şi datorită lor, relaţiile diplomatice dintre cele două naţiuni s-au "dezgheţat". În februarie 1972, Richard Nixon a fost primul preşedinte american
