N-am probleme numai cu ficatul, ci și cu tensiunea. În aprilie, m-am dus la Budapesta la târgul de carte și mi-am uitat acasă Atacandul. Am încercat să cumpăr acolo, dar n-am reușit. Nici Atacand, nici orice altceva care reglează tensiunea nu se dă în Ungaria decât cu rețetă. Dar de ce se dă aici și acolo, nu?
Cred că putem formula două explicații. Pe de o parte, ungurii sunt mai rigizi, mai legați de reguli. ”Măcar știi la ce să te aștepți” – mi-a zis o studentă de la Budapesta care învață la Tg. Mureș și deci are posibilitatea să compare cele două culturi. Eu unul nu mă dau în vânt după impersonalitatea regulilor, caut deci un alt motiv.
Iar asta ar fi înclinația spre revoluție a maghiarilor. 1848-49 și 1956 sunt numai două date istorice care demonstrează că maghiarii au un temperament exploziv. Ce s-ar întâmpla cu ei dacă și-ar putea cumpăra tablete de tensiune la orice colț de stradă?! E mai mult decât evident că de n-ar fi fost regula rețetelor, 1956 ar fi rămas doar un vis îndrăzneț și nimic mai mult.
Dimpotrivă, situația României e atât de precară, corupția, nepotismul și toate celelalte atât de enervante, încât n-ar mai rămâne nimic din țara asta dacă de fiecare dată când crește tensiunea noastră ar trebui să alergăm la medic.
Trebuie să admitem deci că lucrurile sunt cât se poate de logice și de rezonabile. Rețetele sau lipsa lor se asortează cu caracterul națiunii respective.
E minunată lumea asta, nu alta!
N-am probleme numai cu ficatul, ci și cu tensiunea. În aprilie, m-am dus la Budapesta la târgul de carte și mi-am uitat acasă Atacandul. Am încercat să cumpăr acolo, dar n-am reușit. Nici Atacand, nici orice altceva care reglează tensiunea nu se dă în Ungaria decât cu rețetă. Dar de ce se dă aici și acolo, nu?
Cred că putem formula două explicații. Pe de o parte, ungurii sunt mai rigizi, mai legați de reguli.
