Pe măsură ce trec zilele, suspansul (pentru unii) atinge cote paroxistice. De ce? Păi e simplu ca bună ziua: se desemnează „catindaţii” la probabil cea mai jegoasă tură de alegeri din istoria postdecembristă. O numesc „jegoasă” întrucât lăturile aruncate de interesaţii zilei vor fi mult mai substanţiale ca de obicei, interesul fiind incomensurabil. Plus că viitorul multor puşcăriabili depinde grav de tot de alegerile din sezonul toamnă-iarnă 2012.

S-o luăm metodic: cele mai mari şi mai periculoase discuţii au fost, sunt şi vor fi la PSD (nu spun USL deoarece pesediştii sunt şmecherii combinaţiei electorale împotriva firii). Practic, Ponta, Popeangă şi Greblă vor continua ceea ce au început, promiţând electoratului marea cu sarea-n ochi (nici măcar marele NIMIC pe care-l insinua Blaga, filosoful… că Buldogul nu are preocupări în materie). Restul e deocamdată cancan, ieftinăreală de aruncat în ochii injectați de grija zilei de mâine ai alegătorului comun. În continuare, vor să ajungă la un scaun confortabil pentru fese și alte personaje nici mai sociale, nici mai democrate ca tine, cititorule: Weber (poate ne și ajută pe noi, gorjenii, dacă iese cum îi poftește inimioara), Surupăceanu (el a mai fost acolo și cunoaște mersu’, da’ nu-l mai vor primarii din propriul fost colegiu), fostul revoluționar Iriza (ce curs ar fi avut țărișoara asta dacă nu ar fi existat revoluționarii sadea?), Camelia Khraibani (de profesie medic, asupra căreia nu mă pot încă pronunța), Severus Militaru (un sindicalist sever, care vrea să facă multe, nu neapărat și mărunte), Ion Rușeț (ar fi abia la al doilea mandat, nu s-a dumirit în totalitate ce și cum e pe acolo), Dan Vâlceanu (aruncat în luptă deși el nu ar vrea… cică), Ion Cupă (șef la Finanțe), una dintre doamnele Gorjului, Maria Moța, dar și foste „glorii” ale politicii, precum «sanatoru’» Petrescu – un fel de geniu pustiu, un n