Așa cum arătam și în articolul precedent, piața muncii pare să fi rezistat tăvălugului crizei. Cu anumite mutații, însă: disperarea oamenilor de a lucra a dus la înmulțirea abuzurilor angajatorilor - atât ca număr, cât și ca diversitate

Schimbările produse în ultimii ani, fie că ne referim la cele legislative, fie la modificarea la 180 de grade a raportului angajat-angajator, fac ca persoanele care au ghinonul de a fi rămas fără loc de muncă în această perioadă să aibă de suferit incomparabil mai mult decât cei care își căutau un job acum patru-cinci ani.

În final, trăim vremuri grele. Disperarea de a găsi un loc de muncă îi determină pe mulți candidați care, altfel, și-ar fi negociat scrupulos clauzele de angajare, să fie mult mai îngăduitori cu contractele puse în față de către angajator, ba chiar să accepte condiții umilitoare sau cu consecințe pe termen lung asupra carierei lor.

Din punct de vedere legislativ, modificările aduse anul trecut Codului muncii au lăsat câteva portițe de abuzuri din partea angajatorilor. Din fericire, majoritatea temerilor nu s-au adeverit, în calea răspândirii practicilor incorecte stând frica de Inspecția Muncii, care are dreptul de a acorda amenzi mult mai mari decât în trecut angajatorilor incorecți (putând chiar să falimenteze un agent econonomic nu prea performant), dar și de instanțele de judecată, care, în litigiile de muncă, au tendința de a da dreptate salariaților.

Clauza noului Cod de pe urma căreia, potrivit informațiilor din piață, angajații au cel mai mult de suferit este posibilitatea de prelungire a perioadei de probă la 90 de zile calendaristice (pentru funcțiile de execuție, pentru cele de conducere ajungând la 120 de zile) și prerogativa managementului de a înceta contractul printr-o simplă notificare, în acest interval. Răzbat câteva probleme de aici: fără a deveni o regulă, o bună parte