- Editorial - nr. 183 / 20 Septembrie, 2012 Una din problemele extrem de serioase cu referire directa la cadrul democratic sau nedemocratic in care noi, romanii, ne ordonam viata sociala este cea a fraudelor la alegeri. Despre acest gen de indeletnicire a alesilor nostri am auzit deseori, dar niciodata ca in cazul referendumului din 29 iulie 2012 pentru demiterea presedintelui. Aflam astfel, retroactiv, stupefiati chiar, ca accesul la anumite functii eligibile sau demiteri, cum este si cazul in discutie, nu se finalizeaza prin vointa celor multi, ci prin jocuri de culise si metode deloc ortodoxe, care nu numai ca anuleaza "vointa maselor”, acea "vox populi”, ci pot da un curs periculos si cu totul nedorit evolutiei evenimentelor. Daca la alegerile precedente acuzatiile de fraudare a acestora se stingeau la scurt timp dupa consumarea actului electoral, fara a avea consecinte juridice, la referendumul pentru demiterea presedintelui lucrurile par mult mai complicate si mai serioase, despre ele vorbind nu numai "gura lumii”, ci institutii abilitate cu controlul respectarii legalitatii si a dreptului la vot. In plus, nu este vorba de fraude nesemnificative, ci de proportii ingrijoratoare, puse la cale in mod deliberat si cu buna stiinta. De altfel, unul dintre fruntasii PDL, care a formulat plangere penala in acest sens, vorbeste de un nivel al fraudei electorale, de-a dreptul inspaimantator, intre 1,7–2,6 milioane de voturi, ceea ce ar insemna un procent cuprins intre 22,9 si 35,1 la suta din totalul voturilor exprimate (7,4 milioane). Daca lucrurile stau astfel, numarul optiunilor afirmative s-ar plasa in intervalul 4,8-5,7 milioane de voturi. Daca afirmatiile de mai sus ar fi singulare, am putea vorbi de o nesabuita declaratie politica, foarte la moda in cazul politicienilor nostri. Iata insa ca despre fraude de proportii la referendum vorbeste si seful Directiei Nati