După ce vizitasem mai toate marile obiective turistice faimoase din Londra şi pe deasupra şi muzeele de prim rang gen British Museum, Modern Tate, National Gallery, Tower of London sau chiar unele mai puţin celebre, ca Wallace Collection, într-o zi m-am hotărît să dau o raită şi pe la un muzeu dintr-un cartier apropiat mie, dar mai depărtat de centru: Kenwood House. Un fel de conac aflat într-un parc mare şi verde. Ştiam că înăuntru există o colecţie importantă de picturi, dar percepînd muzeul ca pe unul mai „de cartier“, mă aşteptam la străluciri locale de genul Gainsborough, Turner, Reynolds ori Constable. Şi, într-adevăr, corifeii picturii engleze şi britanice te întîmpinau în număr mare, de pe pereţii tapetaţi ai liniştitei case. Pe lîngă ei însă, oarecum discret, te surprindeau şi alţii. Dintr-un autoportret mai de la bătrîneţe, undeva dincolo de tine şi cu un fel de înţelepciune blîndă, privea însuşi Rembrandt. Poate una din cele mai cunoscute imagini ale lui. Am tras aer în piept, gîndindu-mă că dacă dedesubt scrie Rembrandt, atunci nu avea cum să nu fie originalul. Tot acolo era şi Cîntăreaţa la chitară a misteriosului Vermeer, adică una dintre cele foarte puţine (37) picturi care au rămas de la el. Cele două tablouri de Van Dyck m-au prins deja pregătit. Înţelesesem deja cum venea povestea cu conacul de la periferie. Casa şi colecţia au fost donate publicului britanic de către irlandezul Edward Guinness, conte de Iveagh şi om de afaceri (director al companiei Guinness şi membru al familiei de la care ne vine berea cu acest nume). La sfîrşitul secolului trecut, Edward Guinness a fost cel care a donat banii necesari înfiinţării Institutului Lister (după modelul Institutului Pasteur din Franţa, care fusese inaugurat cu cîţiva ani mai devreme).

DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilor Cu o altă ocazi