Curtea Constitutionala a reusit sa respinga definitiv unul dintre cele mai perverse atacuri asupra statului de drept, readucand hotararile Parlamentului sub control de constitutionalitate.
Decizia fusese luata printr-o ordonanta de urgenta inainte de suspendarea lui Traian Basescu, mai precis in vederea ei, astfel incat magistratii sa nu se poata pronunta nici asupra hotararilor de inlocuire a presedintilor celor doua Camere si nici asupra hotararii de suspendare.
CCR nu a putut ajunge insa la ordonanta cu pricina pentru ca nu a avut cine sa o atace, pentru ca Avocatul Poporului fusese si el, preventiv, demis. Asadar, scoaterea hotararilor Parlamentului de sub control parlamentar a putut fi atacata doar dupa ce ordonanta de urgenta a fost aprobata prin lege.
Sigur ca la prima vedere, o prima vedere bine manipulata, decizia CCR pare una pro domo, de intarire a propriilor pozitii si un atac asupra separatiei puterilor in stat. Este insa o prima vedere superficiala, chiar periculoasa, orbita fie de ignoranta, fie de rea credinta.
Curtile Constitutionale nu fost inventate in Romania, spre enervarea si sabotarea USL. Aceste curti au aparut dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, adica dupa ce Europa a vazut cum Hitler a distrus democratia germana, asa numita republica de la Weimar, folosindu-se initial de mecanismele democratice parlamentare.
A fost cea mai buna mostra, de neuitat si nerepetat, a felului in care o majoritate rezultata dintr-un vot democratic poate derapa in dictatura, abuz si violenta. Pentru cine considera ca "dictatura parlamentara" este un non-sens, perioada nazista a Germaniei ar trebui sa fie cea mai buna dovada contrara.
In anumite momente istorice, de exemplu dupa o criza economica grea, ajunse sub controlul unor personalitati malefice si charismatice, majoritatile pot deveni toxi
