Dosarul cremelor delicate, parfumurilor scumpe si bauturilor fine care au fost achizitionate in timpul scurtului mandat al fostului premier Mihai Razvan Ungureanu, de catre regia de protocol a Guvernului, face o cariera mai spectaculoasa decat s-ar fi crezut initial.

Reprezinta o cifra, iar 10 miliarde de lei pentru deodorante Dior si Givenchy (plus multe alte bizarerii carora greu le gasesti o alta utilitate decat placerea intima a beneficiarului), in vremuri de austeritate, nu sunt chiar de ici de colo.

Suma ca suma, insa gestul, simbolistica unor astfel de achizitii in vremuri de restriste, reprezinta o bataie de joc pentru toti amaratii care, de exemplu, asta iarna erau biciuiti de indemnul soimaresc al premierului catre munca de eliberare a patriei de sub nametii cat dealurile Moldovei.

In apararea sa, Mihai Razvan Ungureanu neaga ca ar fi avut fie si cea mai neinsemnata contributie la lista de achizitii a regiei de protocol. Mai mult, fostul premier infirma ca ar fi stiut de asa ceva, lasand totul spre rusinea RA-APPS de a-si fi garnisit vilele cu un lux inutil pentru improbabilii sai nevoiasi.

La inceput a fost cuvantul, spunea misterios MRU la un moment dat, pe vremea cand inca era premierul numit in functie direct de la serviciile secrete, lasandu-ne sa intelegem ce a stat la baza relatiei sale complice cu presedintele. De atunci incoace, fostul profesor de istorie este prezentat sau, mai rau, se prezinta singur drept un salvator al neamului, un mesia al politicii romanesti, trimis prin bunavointa cerului sa salveze tara din mainile nelegiuitilor care au ocupat-o.

Marele eliberator al neamului, uns, pomadat, ferchezuit si bine curatat in urechi cu cele mai scumpe accesorii, dovedeste insa ca nu este decat cel mult un dandy fara spiritul societatii, un filfizon fara carisma si, fatalmente, un politic