Nu m-aş lega din nou de parfumeria şi de băcănia cu marfă prima de la guvernul celor 79 de zile, dacă n-aş fi citit şi apoi auzit explicaţiile servite de MRU, prin telefon, la o televiziune. Ton convingător, argumentaţie de avocat care o dă pe metafore, să lăcrimeze judecătorul. Ba că nu ştia nimic, ba interesul naţional pentru care nu te uiţi la bani, ba costumaşul de mers la biserică. Chestii care se bat cap în cap, dar cine vrea să-l creadă pe Ungureanu n-aşteaptă să-l audă. Se lasă convins şi de tăcerea solemnă a fostului premier.
Ca să mai nuanţăm puţin zisele lui ritoase: nu-i adevărat că MRU nu ştia nimic despre parfumerie şi băcănie. Cei de la protocol au fost informaţi din primele zile asupra preferinţelor nou instalatului premier, cu o listă pedant întocmită. Drept care pînă să iasă la listele, apăruseră mirările exprimate verbal: Ce gusturi fine pe Ungureanu! Cererea cu una pereche papuci a fost comentată la vremea ei cu înţelegere: Vrei să te mai descalţi în cabinet ori să nu ieşi în picioarele goale de la duş. Nu-ţi aduci papucii de-acasă!
Pedanterii de protocol avea MRU încă de cînd era la Externe, pe vremea lui Tăriceanu. (Despre preferinţelor lui de la SIE nu se ştie – sînt la secret!) În privinţa băuturilor şi a produselor din categoria de preţ a vitei de Kobe lista lui MRU prevedea mărci, să nu apară confuzii. Ceea ce de asemenea a răsuflat încă de cînd Ungureanu era în funcţie. Aşa că asta cu N-am ştiut! şi aia cu Un premier nu se ocupă de asemenea lucruri! sînt pe cît de neadevărate pe atît de periculoase pentru MRU. Dacă-i sare ţandăra cuiva de la protocol şi începe să-şi depene amintirile la vreun post de televiziune, fie natur, fie cu faţa blurată şi vocea filtrată, se alege praful de aerul convingător al lui Ungureanu, tocmai înainte de alegeri.
Nu m-aş lega din nou de parfumeria şi de băcănia cu marfă prima de la guvernul
