Cum apreciaţi „calitatea” umană a indivizilor care populează acum spectrul politic intern? E greu de făcut o generalizare. Sunt oameni de caracter, puţini la număr, dar sunt! Există un număr mare de oportunişti, din păcate, în toate partidele politice, care nu văd mai departe de lungul nasului lor şi de interesul personal. Rămâne de văzut dacă, până la urmă, puţinii oameni de caracter, prin tăria lor, vor reuşi să ducă partidele acestea spre un interes care ar trebui să fie naţional… Traversăm o criză acută a întregului sistem politic, un sistem distrus de o încrengătură de complicităţi păguboase… Din păcate, toată istoria noastră, vorbind doar de cea modernă, e plină de complicităţi. E una din racilele româneşti. Îmi doresc din suflet ca românismul să poată fi redeşteptat cu ceva. Asta n-are nicio legătură cu naţionalismul extremist aşa cum îl înţeleg acum sfertodocţii în nebunia lor. Conceptul de românism a fost impus de una din marile personalităţi ale culturii filosofice şi sociologice româneşti, Constantin Rădulescu-Motru. Din păcate, nu l-a prea înţeles nimeni, nici atunci şi nici acum. După părerea mea, e un fel de graniţă, pe care dacă nu ştim să ne-o punem singuri, ne vom trezi „rupţi în bucăţi” într-o lume care se va federaliza. Faptul că apare un prim-ministru al unei ţări vecine în România şi ţine un discurs politic în interesul ţării lui şi al unei minorităţi din România, nesancţionat de nimeni, nici de politicienii români, nici de cei europeni, e dovada că el a făcut-o în temeiul acestui proiect. Sună a un fel de clopot disperat, care ar trebui să ne trezească la realitate. Aşa ne-am trezit întotdeauna, în ultimul moment. Dacă nu facem ceva pentru a păstra intact românismul, vom pierde la masa tratativelor, la masa verde, cum se spune… Sunteţi un promotor al artei şi culturii româneşti, recunoscut pe plan mondial, mai puţin acasă. Pentru că n-aţi intrat