TIMISOARA. Nervi si resemnare. Cazarea in caminele Universitatii Politehnica Timisoara a inceput pe ploaie si frig, iar studentii si-au pierdut repede rabdarea cu ritmul de cazare in camere, mai ales daca au strabatut zeci de kilometri pana la Timisoara.
Incarcati cu geamantane pline de haine, vase si toate cele de trebuinta pentru locuitul, timp de un an, intr-o camera impreuna cu alti 2, 3, 4 sau 5 colegi, sute de tineri au stat in ploaie, asteptand sa primeasca un loc unde sa-si puna lucrurile.
„Am venit de dimineata, din Severin, suntem de la ora 9 aici si am luat numar de ordine, dar se misca tare greu. Si cu ploaia asta rece, e groaznic de frig, sa stai in acelasi loc 2-3 ore. Sper sa nu racim”, a spus Ioan Cintea, un parinte venit cu fiica sa la Timisoara.
Dupa ce reusesti sa treci de agitatia din fata usilor si sa intri in camin, vanzoleala si nervii te intampina de la usa. Cativa studenti stau in apropierea intrarii si impart formularele ce trebuie completate pentru a te caza. Cu acestea mergi la administrator. Pana sa-ti iei in primire locul in camera, trec zeci de minute. Cu hainele ude, cu bagajele umede de la ploaie si cu agitatia din jur, cazarea se dovedeste a fi o incercare grea pentru tinerii care vin sa studieze la Timisoara.
O afacere buna au sperat sa faca si cei care realizeaza chei pentru usile caminelor. Dar ploaia le-a dat planurile peste cap. Astfel dupa numai o ora de stat in fata intrarii in caminele 20-21, tanarul fabricant de chei si-a adunat lucrurile si a plecat. „Nu prea merg lucrurile. O cheie costa 7 lei, dar nu prea se inghesuie lumea. Pe ploaia asta abia reusesc sa se cazeze. Dar mai sunt zile suficiente”, ne spune Razvan, copiatorul de chei. Un alt tanar imparte fluturasi. „Chei la Mihai, cu 2 lei”. „La garaje, acolo”, ne indruma acesta.
Nici anunturile de schimbare a locurilor in camin nu lipsesc, de
