Laurenţiu Reghecampf a acceptat să intre în dialog cu cititorii Gazetei chiar de ziua sa despre trecut, prezent şi viitor.

Coboară primul din autocar şi merge direct la recepţie. Vorbeşte în germană, a doua sa limbă, cu angajaţii hotelului în care e cazată Steaua la Stuttgart, le explică de ce are nevoie echipa, apoi acordă un interviu unei reportere din Germania.

După dialogul cu aceasta, acceptă invitaţia Gazetei. E relaxat şi zîmbitor, deşi mai e doar o zi pînă la testul cu Stuttgart. E ziua lui, dar nu simte acest lucru, doar familia l-a sărbătorit în fugă înainte de plecarea în Germania.

Pagina 1 a Gazetei concepută special pentru aniversarea sa îl face să rîdă. Începe discuţia.

Bărbaţii Reghecampf

Prima poză pe care tehnicianul stelist o priveşte e şi cea mai veche. Nu aşteaptă întrebarea, ci intră direct în subiect: "Ce tînăr eram! Poza e din anul 2000, de la Cottbus. Ce ţin în mînă e cartea familiei Reghecampf. E arborele genealogic al familiei, acolo sînt trecute numele tuturor bărbaţilor din neamul meu!".

Promovare după 36 de ani

Priveşte atent monitorul laptopului în aşteptarea următoarei provocări. "Aici sînt la Aachen. Ce amintiri frumoase! Am jucat acolo peste 100 de meciuri şi am promovat cu echipa din liga a doua în Bundesliga 1. Ce sărbătoare! Echipa nu mai reuşise acest lucru de 36 de ani! A fost senzaţional!", spune sărbătoritul zilei de ieri.

Duelul cu Dorinel

Cele mai multe poze sînt din perioada Germania, locul unde Reghecampf a petrecut nouă ani ca jucător. "Aaa, aici cu Dorinel. Ce fotbalist! Cel mai bun de la Wolfsburg în acea perioadă! Nu mai ştiu scorul, dar sigur erau meciuri aspre, aşa cum sînt mereu în Germania!", rememorează antrenorul.

"Ce slab eram!"

E prima propoziţie pe care o spune în momentul în care pe ecranul laptopului e poza cu el şi cu soţia sa,