Din livada plina cu pruni, asezata pe varf de colina, nea Romica priveste in zare. Nu departe de proprietatea sa, Ilie Leotescu si-a pierdut viata, sfartecat de un urs prins intr-un lat. Barbatul inca se mai gandeste daca vorbele reporterilor de televiziune cum ca vecinul lui, omul pe care il stie de cand lumea, ar fi braconier, sunt sau nu adevarate. 'Era un barbat tare de treaba, gospodar nevoie mare. Altul ca el in comuna cred ca nu se mai intalneste, bun meserias, avea peste 100 de stupi, vaci, cai', spune omul, care, pe vremea lui Ceausescu a administrat zona, o mosie de peste 600 de hectare. Ridica din umeri neputincios cand se gandeste la tot ce trebuie sa indure an de an din pricina animalelor salbatice. I s-a intamplat ca pasarile din curte sa-i fie mancate de vulpe, ursii si porcii mistreti sa-i goleasca prunii si sa-i omoare porcii si vacile din batatura. "Dintotdeauna a fost asa. Nu este prima data cand ne intalnim cu un urs. Diferenta este ca in trecut ursii erau salbatici, le era frica de om, nu se apropiau atat de mult, acum parca nu mai este nici o limita. Vorba aceea: "Cin’ te creste ursule? Matale, prostule!' Noi crestem ursii si bogatasii profita. Braconajul serios se face la caprioare, sa stiti. Ursii nu mai au ce vana si atunci normal ca se indreapta catre alte surse de hrana. Habitatele s-au distrus, iar tot ce putem sa facem noi, oamenii simpli, este sa ne aparam avutia. Daca vine si imi omoara vaca din grajd, eu ce sa fac? Sa stau cu mainile in san? Poate ca si Ilie si-o fi pus vreun lat in livada lui, ca sa isi apere ce are. E de condamnat?', se intreaba barbatul si-si sufleca manecile de la camasa.
De pe o zi pe alta
In satul Muscel din comuna Moroeni, Dambovita, oamenii traiesc printre branduse violete, miros de prune si pere si de fan proaspat cosit. Printre animale si carute pregatite sa coboare la sfarsit de saptamana 6
