Privită de la Bucureşti, Uniunea bancară pare o chestiune îndepărtată, un prilej pentru o discuţie teoretică, de perspectivă, la un reuşit seminar dintr-un hotel şic. Dar ne înşelăm. Subiectul arde. Este vorba despre felul în care România îşi susţine acum interesele la masa negocierilor europene.
La începutul săptămînii, Polonia a anunţat că respinge formula actuală a Uniunii bancare, propusă de Bruxelles. Polonia vrea pur şi simplu să se asigure că statele din afara zonei euro se vor găsi pe picior de egalitate cu cei 17 membri ai eurozonei, în cadrul sistemului bancar european. Aşa cum se prezintă lucrurile acum – deşi forma concretă a Uniunii bancare încă face obiectul discuţiilor –, statele non-euro nu vor avea drept de vot în viitorul Consiliu de supervizare al BCE.
Dar, pentru că majoritatea băncilor care acţionează în zona non-euro (la noi, aproape toate) au sediile centrale în eurozonă, ele vor fi controlate de BCE. Cu alte cuvinte, accepţi controlul pe teritoriul tău, dar nu stai la masa deciziilor în autoritatea care controlează.
DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosită Nu este pentru prima dată cînd Polonia cere să participe la marile decizii din eurozonă. În perioada cînd a deţinut preşedinţia Consiliului (a doua parte a anului trecut), Polonia a cerut să participe la reuniunile eurogrupului. După o primă participare prin teleconferinţă, a renunţat să-şi mai susţină cererea, arătînd că unele state au fost reticente, iar Varşovia nu doreşte să tulbure echilibrul din interiorul eurogrupului. O victorie foarte mică, dar, cel puţin, o deschidere a discuţiei privind statutul membrilor non-euro ai Uniunii. Paşii mărunţi contează mult în afacerile europene.
Dar care este poziţia României? Aflat în vizită la Bruxelles, la sfîrş
