Arheologii au descoperit un dinte vechi de aproape 6500 de ani, plombat cu ceară de albine, care ar putea reprezenta cea mai veche dovadă de tratament stomatologic.

Dintele, un canin din partea stângă, a fost descoperit la o mandibulă umană găsită într-o peşteră în apropiere de Trieste, în Italia. Mandibula din care face parte acest dinte a aparţinut unui bărbat cu vârsta între 24 şi 30 de ani. Dintele prezintă o crăpătură verticală care trece de smalţ, ajungând până la straturile mai moi, de dentină.

Uzura severă a acestui dinte avea probabil drept cauză faptul că în acea perioadă oamenii îşi foloseau dinţii şi pentru alte activităţi, în afară de hrană – spre exemplu, oamenii din acele vremuri puteau să-şi folosească dinţii pentru a înmuia pielea pentru a o putea prelucra. Specialiştii au descoperit că acest canin a fost plombat cu ceară de albine în aproximativ aceaşi perioadă de timp în care bărbatul a murit. Ei au folosit un accelerator cu ioni pentru a determina vechimea plombei din ceară de albine, în funcţie de izotopii de carbon identificaţi în aceasta.

Oamenii de ştiinţă nu au putut preciza dacă această plombă a fost pusă cu puţin timp înainte sau după moartea bărbatului. Conform Agerpres, dacă a fost pusă în timp ce bărbatul era în viaţă, atunci probabil că reprezintă cea mai veche dovadă de tratament stomatologic din Europa.

Dovezile clare ale tratamentelor stomatologice din vechime sunt foarte rare, cele mai vechi exemple de posibile astfel de tratamente datând de la 7500 până la 9500 de ani şi este vorba de nişte molari descoperiţi în Pakistan care aveau nişte găuri cu formă regulată date cu nişte unelte asemănătoare unui burghiu sau şurub. Printre alte dovezi arheologice, la fel de chestionabile însă, se numără şi un dinte artificial vechi de 5500 de ani, descoperit în Egipt.

Dacă ceara de albine era folosită în trata