Agenţiile de presă au publicat zilele aces­tea informaţia, pe surse, că premierul Victor Ponta i-ar fi spus preşedintelui C.E., Jose Manuel Barroso, că es­te de acord ca Traian Bă­ses­cu să reprezinte România la următorul summit U.E.

Adică, de ce “de acord?” În fond, printr-o astfel de ati­tudine, Victor Ponta nu-i face lui Traian Băses­cu nicio con­cesie şi nici nu poate poza în jumă­tatea paci­fistă a cuplului în criză. Nu ar face altceva de­cât să respecte Constituţia şi decizia 683/ 27 iunie 2012 a Curţii Constituţionale.

Şi, totuşi, la câteva ore după ceVictor Ponta asigura C.E. de deschiderea Guvernului spre dialogcu şeful statului, marţi seara arunca din nou mănuşa: “Între preşe­din­tele Băsescu şi mine este o incompatibilitate personală fundamentală. Antipatia personală este importantă între doi oameni politici şi de aceea trebuie să facem nişte reguli mai clare, domnul Băsescu şi cu mine nu ne putem împăca în niciun fel”. Ce ar presupune aceste “reguli mai clare”? Modificarea Constituţiei, anul viitor, de aşa manieră încât Guvernul nu ar trebui să răspundă în faţa preşedintelui, ci a Parlamentului, explică primul-ministru. Cu alte cuvinte, Victor Ponta doreşte o republică par­lamentară, în care partenerul său de uniune şi dinamitareestivală a statului de drept, Crin Antonescu, să fie păpuşa din vitrină. Pentru că dacă României îi va fi conferit statut de re­publică parlamentară, preşedintele ţării va fi ales de Parlament, figura centrală devenind pri­mul-ministru, care va guverna suprave­gheat tot de către Parlament.

Ce facem, însă, în condiţiile în care, aşa ca în vara acestui an, cu tot con­glomeratul de decizii politice care a împins ţara spre cea mai gravă criză politică din 90 încoa­ce, ne vom lovi, din nou, de tirania majorităţii? Ma­joritatea aceea care, în decurs de câteva zile, a revocat preşedinţii celor două Camere ale Parl