Agenţiile de presă au publicat zilele acestea informaţia, pe surse, că premierul Victor Ponta i-ar fi spus preşedintelui C.E., Jose Manuel Barroso, că este de acord ca Traian Băsescu să reprezinte România la următorul summit U.E.
Adică, de ce “de acord?” În fond, printr-o astfel de atitudine, Victor Ponta nu-i face lui Traian Băsescu nicio concesie şi nici nu poate poza în jumătatea pacifistă a cuplului în criză. Nu ar face altceva decât să respecte Constituţia şi decizia 683/ 27 iunie 2012 a Curţii Constituţionale.
Şi, totuşi, la câteva ore după ceVictor Ponta asigura C.E. de deschiderea Guvernului spre dialogcu şeful statului, marţi seara arunca din nou mănuşa: “Între preşedintele Băsescu şi mine este o incompatibilitate personală fundamentală. Antipatia personală este importantă între doi oameni politici şi de aceea trebuie să facem nişte reguli mai clare, domnul Băsescu şi cu mine nu ne putem împăca în niciun fel”. Ce ar presupune aceste “reguli mai clare”? Modificarea Constituţiei, anul viitor, de aşa manieră încât Guvernul nu ar trebui să răspundă în faţa preşedintelui, ci a Parlamentului, explică primul-ministru. Cu alte cuvinte, Victor Ponta doreşte o republică parlamentară, în care partenerul său de uniune şi dinamitareestivală a statului de drept, Crin Antonescu, să fie păpuşa din vitrină. Pentru că dacă României îi va fi conferit statut de republică parlamentară, preşedintele ţării va fi ales de Parlament, figura centrală devenind primul-ministru, care va guverna supravegheat tot de către Parlament.
Ce facem, însă, în condiţiile în care, aşa ca în vara acestui an, cu tot conglomeratul de decizii politice care a împins ţara spre cea mai gravă criză politică din 90 încoace, ne vom lovi, din nou, de tirania majorităţii? Majoritatea aceea care, în decurs de câteva zile, a revocat preşedinţii celor două Camere ale Parl