Traim vremuri interesante pentru industria gazului, in Romania si in Europa. Datorita crizei (“datorita” caci e in un lucru pozitiv pentru industia gazului ca energia regenerabila a devenit mai putin rentabila) si din cauza implementarii pachetelor legislative la nivel european si national (“din cauza” caci multe industrii prefera sa aiba parte de cat mai putina reglementare) lucrurile de reaseaza in industria de profil. Mai intervine totodata, in Europa in general, dar si in Romania in special, o batalie “fratricida” intre gazul “traditional” (al carui principal exponent e Moscova, prin Gazprom) si cel de sist (al carui principal fan e Washingtonul – cu varii companii, in Romania prioritara fiind Chevron). In acelasi timp, in plan intern, va fi interesant de monitorizat efectul noii legi a energiei, in termeni de preturi (scumpite, in ciuda scopului declarat al legii) dar si de consecinte asupra pietei. Daca, in general, interesul consumatorului e legat de pret si cam atat, poate fi util de vazut in ce directie merge jocul european al energiei -componenta gaz-, din care Romania, indiferent ca vrea sau nu, face parte.

Daca de departe cel mai fascinant joc al momentului e actiunea Bruxellesului vizavi de Gazprom, e de observat ca o soarta mai nesigura, desi mai discreta putin, o are gazul de sist.

Europa vrea sa dea o lectie Moscovei, via Gazprom, ca regulile europene trebuie respectate. E mesajul (re)transmis acum cateva zile de comisarul german, Oettinger, la Vilnius (detalii disponibile aici). Daca e o chestiune de principiu, de pret sau de semnal politic, ramane de vazut. Cert e ca nici Kremlinul nu a ramas cuminte in banca sa, reactionand legislativ, rapid, pentru protejarea companiilor sale strategice (companii, majoritatea detinatoare de resurse, care trebuie sa obtina aprobarea guvernamentala inainte sa trimita informatii autoritatilor straine).